adorm puternică de felul meu
nu mă gândesc și știu deja
visul acela nu e al meu
îl trag la o parte cu putere
îl fac cadou pentru altul
nu mă gândesc și știu deja
visul copil e mai la
încerc să scriu că vreau să te pierd
strâng din buze și îmi șiroiesc pe obraz
fierbinți dureri
se răsucesc
în mine gânduri nebune
tu dormi cu vise frumoase
eu dau telefoane cerului să-mi
am înțeles de la început că trebuie să tac
că fericirea e un butoi cu crăpături prea crăpate
se soarbe-o sorbitură cu prospect prea exact
apoi toate trec, se pierd sub capac
e fină visarea din sticlă
podeaua mi-e reazăm curat
paharele toate și-au plâns fericirea
acum chiar am rămas singură
se-ascund de mine în episoade mai frumoase
le smulg priviri prăfuite
și
să ne sărăm buzunarele dimineața
și când băgăm degete lacome în ele
să ne usture ca pe o rană deschisă
să coasem toate buzunarele la un loc
să ardem aviara din ele
să le ascundem sub salteaua
pică un gândac pe foaia mea
se holbează la mine grimase tâmpite
îi arăt doar un deget...Mijlociu
ok..e pace...și tace
nu-l mai privesc
și cu toate astea
el se prinde de privirea mea și rămâne
hai să stăm o clipă și cu picioarele-n sus
se pierd printre nori și uită de unde au plecat
le place gustul înaltului
noi nu mai știm să mergem
de parcă până acum am fi știut
fără ele
urăsc Doamne balta amară în care m-ai vărsat
îmi cresc unghii tăioase pe suflet
și simt că-mi mai este puțin spre-nnebunire
și urletul mi-e tăcere măruntă
să fiu război și nu mi-ar fi de-ajuns
nu fii prost
și nu mai crede tot ce spun
mi-e somn și foame
mi-e dor de mamă și de tată
și tu ești tot ce am
mi-ești vis și hrană
mi-ești sfat prea părintesc
mi-ești suflet și mi-ești
te mângâi pe piept
așa cum am citit eu într-o revistă că bărbaților le place
îmi cresc urechi în palme
și îți aud inima nebună cum strigă iubirea
mă iubești mai mult decât aș crede
te voi mânca
îmi pică o piatră în cap
ce dimineață ciudată
îmi torn capul în palme și plâng
căci am uitat să mă trezesc dormind
căci am uitat să visez și cu ochii deschiși
ce păcat
promit că o să mă lupt cu morile de vânt
că n-o să uit formula aia nenorocită care îmi dă de mâncare
n-o să îmi mușc buza mult prea dur
o să strâng din pumni până voi izbândi
n-o să uit să știu
vroiam să desenez o mătură, dar nu mi-a ieșit
așa că am luat o mătură și am început să mătur nervos
era multă mizerie
sub pat
erau toate visele mele
scurse scârbos de sub pernă, unde le pusesem