Vlad Adina Ioana

adorm puternică de felul meu nu mă gândesc și știu deja visul acela nu e al meu îl trag la o parte cu putere îl fac cadou pentru altul nu mă gândesc și știu deja visul copil e mai la

încerc să scriu că vreau să te pierd strâng din buze și îmi șiroiesc pe obraz fierbinți dureri se răsucesc în mine gânduri nebune tu dormi cu vise frumoase eu dau telefoane cerului să-mi

e fină visarea din sticlă podeaua mi-e reazăm curat paharele toate și-au plâns fericirea acum chiar am rămas singură se-ascund de mine în episoade mai frumoase le smulg priviri prăfuite și

să ne sărăm buzunarele dimineața și când băgăm degete lacome în ele să ne usture ca pe o rană deschisă să coasem toate buzunarele la un loc să ardem aviara din ele să le ascundem sub salteaua

pică un gândac pe foaia mea se holbează la mine grimase tâmpite îi arăt doar un deget...Mijlociu ok..e pace...și tace nu-l mai privesc și cu toate astea el se prinde de privirea mea și rămâne

hai să stăm o clipă și cu picioarele-n sus se pierd printre nori și uită de unde au plecat le place gustul înaltului noi nu mai știm să mergem de parcă până acum am fi știut fără ele

mi-e somn mărunt în vene și sârbe nebune-mi dansează prin cap pun palma sub tâmplă și-ți fur legănatul m-așez lângă tine și-ncep să te plac

urăsc Doamne balta amară în care m-ai vărsat îmi cresc unghii tăioase pe suflet și simt că-mi mai este puțin spre-nnebunire și urletul mi-e tăcere măruntă să fiu război și nu mi-ar fi de-ajuns

miros a pas murdar în așternut promit c-am să mă spăl mâine seară

te mângâi pe piept așa cum am citit eu într-o revistă că bărbaților le place îmi cresc urechi în palme și îți aud inima nebună cum strigă iubirea mă iubești mai mult decât aș crede te voi mânca

aș vrea să te mănânc de dimineață cu o lămâie să nu-mi fie greață să curăț carnea bine de pe os să-ți sorb din sângele cleios

îmi pică o piatră în cap ce dimineață ciudată îmi torn capul în palme și plâng căci am uitat să mă trezesc dormind căci am uitat să visez și cu ochii deschiși ce păcat

promit că o să mă lupt cu morile de vânt că n-o să uit formula aia nenorocită care îmi dă de mâncare n-o să îmi mușc buza mult prea dur o să strâng din pumni până voi izbândi n-o să uit să știu

mi-ai zis că vei fi cuminte că o să-mi ții gândul în palme dar m-ai mințit firesc și n-am crezut părerea ta nu știe de mine nimic nu-mi pasă

vroiam să desenez o mătură, dar nu mi-a ieșit așa că am luat o mătură și am început să mătur nervos era multă mizerie sub pat erau toate visele mele scurse scârbos de sub pernă, unde le pusesem