ora 6 îmi taie noaptea brusc
ridic visul copiilor din mine
și mă întreb ce-a fost
nisipul gândului său
ploaia durerii mele
sau
cortina se lasă ușor pe ochii mei
iar nu-s.
mă doare-un gând de soare pe spinare
sunt doar o fată fără de culoare
mă aflu-n vise de bătrân
pun ochelarii și îngân...
hai iartă Doamne fapta mea greoaie
și curăță spălându-mă cu
de mâine voi mânca margarete
petală cu petală
o petală o voi mânca iubind
o petală o voi mânca fără să iubesc
de mâine voi mânca cactuși
ac cu ac
fiecare ac pentru câte un păcat
fiecare
știu doar albastrul său senin,curat
și visul lung prin care m-a purtat
îmi dăruia plăpând raze de noapte
ce mă-nfășau prea dulce doar in șoapte
mă sting prea greu în crunta mea părere
mă nasc
aștept dimineața să mă lase sa plec
căci noaptea mă leagă cu spini la spate
mă strânge aiurea la piept
de parcă i-aș fi fiică
mă sufocă cu balta ei gandire
simțire, nesimțire
dar fug...
și
produc prea multă durere în jur
mă cheamă cineva în depărtarea lui
și cred că-mi dorește așteptarea pribeagă
îmi sună cratițe cărunte in timpane
și
mă scald în sângele plopului
plec capul
ar
vroiam să desenez o mătură, dar nu mi-a ieșit
așa că am luat o mătură și am început să mătur nervos
era multă mizerie
sub pat
erau toate visele mele
scurse scârbos de sub pernă, unde le pusesem
mai plâng amar pe umăr de stejar
să-mi spăl pacatul meu hoinar
să cred murind în nemurire
că am trăit beată iubire
traduc în limba mea tăioasă
doar vorba mea neînteleasa
căci sunt poet făr\'
m-aplec supusă peste tine iara
și ochii larg deschid odinioară
mă doare-n cap o inimă turbată
o minte bate-n piept de-ntâie dată
pierd rând cu rând fără să am habar
plătesc prin mine rest de
rupe Doamne gândul meu prea greu
adu-mi prăjitura cea mai dulce ca să uit
mă cufund așa într-o baltă amară
și parcă mă leaga de fundul ei...
mai mor oameni
și fiecare urma doare in felul
ce frumos e ca din când în când să te mai îndoiești
să crezi că n-o să mori niciodată
să crezi că toate durerile au fost plăceri
plec în lume căci mi-a venit vremea
îmi țin îndoiala la piept ca
nu te grăbi să te-nfrățești cu mine
căci am sora mea cea soră
am fratele meu de stânga
și fratele meu de dreapta
și neamul meu e sărac
mănâncă sare și sare
și sufletul îi este sărac
căci
pasărea mea de noapte cred că s-a îmbătat
și nu mai zboară
cântă aiurea manele și joacă barbut
și penele ei nu mai sunt pene
și ciocul ei nu mai e cioc
ce creatură nebună e și pasarea
îmi pică o piatră în cap
ce dimineață ciudată
îmi torn capul în palme și plâng
căci am uitat să mă trezesc dormind
căci am uitat să visez și cu ochii deschiși
ce păcat
te mângâi pe piept
așa cum am citit eu într-o revistă că bărbaților le place
îmi cresc urechi în palme
și îți aud inima nebună cum strigă iubirea
mă iubești mai mult decât aș crede
te voi mânca
nu fii prost
și nu mai crede tot ce spun
mi-e somn și foame
mi-e dor de mamă și de tată
și tu ești tot ce am
mi-ești vis și hrană
mi-ești sfat prea părintesc
mi-ești suflet și mi-ești
șoseaua se oprește la picioarele gândului meu
iar gândul meu sughiță amărui
trista putere a necuvântului tău
căci mi-am sărat dimineața prea tare
și urlu acum în a și în u
supărarea fericirii