Vlad Adina Ioana

mi-e somn mărunt în vene și sârbe nebune-mi dansează prin cap pun palma sub tâmplă și-ți fur legănatul m-așez lângă tine și-ncep să te plac

ora 6 îmi taie noaptea brusc ridic visul copiilor din mine și mă întreb ce-a fost nisipul gândului său ploaia durerii mele sau cortina se lasă ușor pe ochii mei iar nu-s.

de mâine voi mânca margarete petală cu petală o petală o voi mânca iubind o petală o voi mânca fără să iubesc de mâine voi mânca cactuși ac cu ac fiecare ac pentru câte un păcat fiecare

aștept dimineața să mă lase sa plec căci noaptea mă leagă cu spini la spate mă strânge aiurea la piept de parcă i-aș fi fiică mă sufocă cu balta ei gandire simțire, nesimțire dar fug... și

produc prea multă durere în jur mă cheamă cineva în depărtarea lui și cred că-mi dorește așteptarea pribeagă îmi sună cratițe cărunte in timpane și mă scald în sângele plopului plec capul ar

vroiam să desenez o mătură, dar nu mi-a ieșit așa că am luat o mătură și am început să mătur nervos era multă mizerie sub pat erau toate visele mele scurse scârbos de sub pernă, unde le pusesem

rupe Doamne gândul meu prea greu adu-mi prăjitura cea mai dulce ca să uit mă cufund așa într-o baltă amară și parcă mă leaga de fundul ei... mai mor oameni și fiecare urma doare in felul

ce frumos e ca din când în când să te mai îndoiești să crezi că n-o să mori niciodată să crezi că toate durerile au fost plăceri plec în lume căci mi-a venit vremea îmi țin îndoiala la piept ca

nu te grăbi să te-nfrățești cu mine căci am sora mea cea soră am fratele meu de stânga și fratele meu de dreapta și neamul meu e sărac mănâncă sare și sare și sufletul îi este sărac căci

pasărea mea de noapte cred că s-a îmbătat și nu mai zboară cântă aiurea manele și joacă barbut și penele ei nu mai sunt pene și ciocul ei nu mai e cioc ce creatură nebună e și pasarea

îmi pică o piatră în cap ce dimineață ciudată îmi torn capul în palme și plâng căci am uitat să mă trezesc dormind căci am uitat să visez și cu ochii deschiși ce păcat

aș vrea să te mănânc de dimineață cu o lămâie să nu-mi fie greață să curăț carnea bine de pe os să-ți sorb din sângele cleios

te mângâi pe piept așa cum am citit eu într-o revistă că bărbaților le place îmi cresc urechi în palme și îți aud inima nebună cum strigă iubirea mă iubești mai mult decât aș crede te voi mânca

miros a pas murdar în așternut promit c-am să mă spăl mâine seară

șoseaua se oprește la picioarele gândului meu iar gândul meu sughiță amărui trista putere a necuvântului tău căci mi-am sărat dimineața prea tare și urlu acum în a și în u supărarea fericirii