- Tată, tată, dar ce strigă ei după „Ceaușescu”? „Ceaușescu” și mai ce?
- „Ceaușescu CFR...”
Tata este vizibil iritat...
- Dar ce-i asta „CFR”?
- „Căile Ferate Române”,
Îmi răspunde
Podul peste Nistru, acel de la Otaci, cel dintîi,
Pe care, copil fiind, l-am trecut pentru prima dată
Pentru a ajunge la „Mojilău”, marcat în hărți drept „Mohyliv-Podilskyï”,
Căci acolo, la
Podul peste Răut, cum te-ai duce de la Nicoreni „la gară”, astăzi Drochia...
Hatul moșiei satului peste care nu se trecea decît cu treabă vajnică...
Hatul pamîntului străbuneilor mei.
De-aici și
Care nici pod nu este,
ci doar cîteva scînduri peste un pîrău, o apă curgătoare,
cîteva scîduri aruncate peste o apă fără un nume al său, propriu,
dar care se scurge comun printre două
Corbul negru
Așteaptă
Cocoțat
Pe balustrada
Imobilului
De peste drum
Fixîndu-mă
Cu o insistență
Apăsătoare
Urmărindu-mi
Cu o atenție
Flămîndă
Fiecare spasm
Al peniței
Fiecare
„Da’ acum, bunic, mă întreb: nu cumva e mai înțeleaptă oaia și negara? Ele doar nu-și vorbesc de zei, credințe, nici nu se proclamă domni peste oceane și planete necălcate, peste alte
Cădere liberă
Direcție vectorială
Fără alternative
Verticalitate
Cu o finalitate
Invariabilă
Și viteză
Calculabilă
a = F / m
Accelarație
Spre neant
Chemare telurică
Fatală
Privim în
Singur
Stai
În transcendență
Absolută
În fața unei
Coloane
Tip 59
Ce nu incumetă
Să-ți strivească
Ochelarii
Nici să-ți păteze
Cămașa
Albă
De sărbătoare
Fiul lumii
Ca un
De cînd ma țin minte tălpile pantofilor mei crapă exact la un an.
Mult timp am crezut că sunt prea sărac și că tălpile crapă din cauza că pantofii sunt prea ieftini.
Am cumpărat pantofi scumpi:
Astăzi a fost U2, „Beautiful Day”,
Săptămîna trecută – Michael Jackson, „Billie Jean”.
În surdină, undele sonore învaluie plăcut auzul croindu-și calea prin moleșeala îmbibată cu un miros lejer,
"Și este chiar bine că dînsul a plecat, în caz contrar, de mai rămînea, ar fi putut schimba lumea cu căldura, cu dragostea și limpedea lui lumină. Însă așa ceva deja nu i-ar fi iertat-o nimeni dintre
Cît dai să te trec dincolo ?
Acolo, de cealaltă parte
Rîuri curg lin
Calde ca laptele mamei
Și limpezi ca o lacrimă de tată
Acolo, de cealaltă parte
Mesele stau întinse
Și ziuă și
Ea s-a apropiat de mine și m-a întrebat :
- Broscuța țestoasă nu-l cunoaște pe bunelul Andrei ? Nu-i așa ?
- Da' noi îl cunoaștem ? Noi am fost la bunelul Andrei, nu-i așa ?
-
Nu sunt poet
Și nu pretind
La această nobilă
Poreclă
Chiar dacă mă apucă
Uneori
Vorba
Pe dinainte
Și-mi scapă(ră)
Degetele
Pe taste.
Þoc-țoc ! țoc-țoc ! țoc-țoc !
Cad semnele
« Iar tu de omor
Să nu le spui lor.
Să le spui curat
Că m-am însurat
Cu-o mândră crăiasă,
A lumii mireasă »
Totuși cît rău poate face o interpretare seacă și, îmi asum pe
cînd credea că a plîns toate lacrimile,
a venit din noapte un cîine jigărit
și i-a lins sarea de pe obraz.
și i-a mai cerut.
și el, trecut la indigo prin ușa bisericii,
dă cînd i se
Unde ai fost, Nae?
Pe unde-ai umblat, Nae?
La ce ne-ai chemat, Nae?
La ce ne-ai adunat, bre Nae?
Ori ai făcut vre-o trăsnae?
Ori ai mîncat bătaie?
Am fost ... am fost după ușă...
După ușă?
Bum-bum-bum!
Răsună în timpanele lor.
Nu se văd decît o adunătură de prize
U(niver)S(a)B(ile), R(u)J45, IEEE(eeee!)1394, D(i)VI(zibile), V(a)G(in)A(le), H(ai)D(-ăl în)M(ă-sa de)I(țe!),
Sunt Nr.4.
Deși identic cu celelalte 3, nu sunt decît nr.4,
Respectiv, majoritatea mă consideră absolut inutil…
Puteam fi 1, 2 sau 3,
Dar El a decis să înceapă
Numărătoarea în sensul
În dreapta ochiului stîng
Și-n stînga ochiului drept
Lacrimile curg sfidător de simetric,
Cu aceeași concentrație a sărurilor,
Cu același profil reologic și viscozitate
Și au același indice al
Iarbă verde de mohor,
Mohorît îi al meu dor,
Mohorît ca lunca stearpă
Unde-ți crește stibla seacă.
Inimioară – lăcrămioară,
Te usuci de dor de vară,
Vară lungă, călduroasă,
Nuc cu umbra
Vara, prin iunie, să culegi cireșe negre, mărunte, dar dulci ca copilaria și neapărat să fii decorat pentru această ispravă cu o pată, imposibil de spălat și pentru care mama îți va fi
Gîndul,
ca o șopîrlă obraznică
urcă pe nasul meu
pîna la locul unde
ochii se pun în cruce,
loc de răstignit,
pentru a nu-l mai vedea
sau a-l vedea îndoit.
Iar șopîrla tot caută
cum să se
a trecut ușoară pe străzile orașului chinuit și praful a încremenit în crăpăturile asfaltului de teamă să nu-i astupe urmele
casele pe tot parcursul ei au înțepenit într-un „Aliniere-Drepți!” și