Vitalie Vovc

- Tată, tată, dar ce strigă ei după „Ceaușescu”? „Ceaușescu” și mai ce? - „Ceaușescu CFR...” Tata este vizibil iritat... - Dar ce-i asta „CFR”? - „Căile Ferate Române”, Îmi răspunde

Podul peste Nistru, acel de la Otaci, cel dintîi, Pe care, copil fiind, l-am trecut pentru prima dată Pentru a ajunge la „Mojilău”, marcat în hărți drept „Mohyliv-Podilskyï”, Căci acolo, la

Podul peste Răut, cum te-ai duce de la Nicoreni „la gară”, astăzi Drochia... Hatul moșiei satului peste care nu se trecea decît cu treabă vajnică... Hatul pamîntului străbuneilor mei. De-aici și

Care nici pod nu este, ci doar cîteva scînduri peste un pîrău, o apă curgătoare, cîteva scîduri aruncate peste o apă fără un nume al său, propriu, dar care se scurge comun printre două

Corbul negru Așteaptă Cocoțat Pe balustrada Imobilului De peste drum Fixîndu-mă Cu o insistență Apăsătoare Urmărindu-mi Cu o atenție Flămîndă Fiecare spasm Al peniței Fiecare

„Da’ acum, bunic, mă întreb: nu cumva e mai înțeleaptă oaia și negara? Ele doar nu-și vorbesc de zei, credințe, nici nu se proclamă domni peste oceane și planete necălcate, peste alte

Cădere liberă Direcție vectorială Fără alternative Verticalitate Cu o finalitate Invariabilă Și viteză Calculabilă a = F / m Accelarație Spre neant Chemare telurică Fatală Privim în

De cînd ma țin minte tălpile pantofilor mei crapă exact la un an. Mult timp am crezut că sunt prea sărac și că tălpile crapă din cauza că pantofii sunt prea ieftini. Am cumpărat pantofi scumpi:

Cît dai să te trec dincolo ? Acolo, de cealaltă parte Rîuri curg lin Calde ca laptele mamei Și limpezi ca o lacrimă de tată Acolo, de cealaltă parte Mesele stau întinse Și ziuă și

Nu sunt poet Și nu pretind La această nobilă Poreclă Chiar dacă mă apucă Uneori Vorba Pe dinainte Și-mi scapă(ră) Degetele Pe taste. Þoc-țoc ! țoc-țoc ! țoc-țoc ! Cad semnele

Unde ai fost, Nae? Pe unde-ai umblat, Nae? La ce ne-ai chemat, Nae? La ce ne-ai adunat, bre Nae? Ori ai făcut vre-o trăsnae? Ori ai mîncat bătaie? Am fost ... am fost după ușă... După ușă?

Bum-bum-bum! Răsună în timpanele lor. Nu se văd decît o adunătură de prize U(niver)S(a)B(ile), R(u)J45, IEEE(eeee!)1394, D(i)VI(zibile), V(a)G(in)A(le), H(ai)D(-ăl în)M(ă-sa de)I(țe!),

Sunt Nr.4. Deși identic cu celelalte 3, nu sunt decît nr.4, Respectiv, majoritatea mă consideră absolut inutil… Puteam fi 1, 2 sau 3, Dar El a decis să înceapă Numărătoarea în sensul

În dreapta ochiului stîng Și-n stînga ochiului drept Lacrimile curg sfidător de simetric, Cu aceeași concentrație a sărurilor, Cu același profil reologic și viscozitate Și au același indice al

Iarbă verde de mohor, Mohorît îi al meu dor, Mohorît ca lunca stearpă Unde-ți crește stibla seacă. Inimioară – lăcrămioară, Te usuci de dor de vară, Vară lungă, călduroasă, Nuc cu umbra

Vara, prin iunie, să culegi cireșe negre, mărunte, dar dulci ca copilaria și neapărat să fii decorat pentru această ispravă cu o pată, imposibil de spălat și pentru care mama îți va fi