Poezie

Șopîrle

1 min lectură·16 mai 2013

Mediu

Gîndul,

ca o șopîrlă obraznică

urcă pe nasul meu

pîna la locul unde

ochii se pun în cruce,

loc de răstignit,

pentru a nu-l mai vedea

sau a-l vedea îndoit.

Iar șopîrla tot caută

cum să se strecoare

pînă pe sub frunte

Pe aici mișună atîtea șopîrle

încit fata mea de doi ani și patru luni

mă tot pune să le prind

ca să le mîngîi,

dar ele, speriate,

mușcă și ți se suie-n cap

ca un copil alintat

și neastîmpărat.

Și să nu-mi rupeți cozile:

oricum cresc la loc

001.501

Vitalie Vovc. “Șopîrle.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vitalie-vovc/poezie/14029706/sopirle

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.