Poezie
cavalergardă
1 min lectură·
Mediu
Nu sunt poet
Și nu pretind
La această nobilă
Poreclă
Chiar dacă mă apucă
Uneori
Vorba
Pe dinainte
Și-mi scapă(ră)
Degetele
Pe taste.
Þoc-țoc ! țoc-țoc ! țoc-țoc !
Cad semnele
Ca din pod
Și-mi gîdilă
Buricele degetelor
Ca un regiment de
Cavalerie grea
De cuirasați
Uneori
Ca un iureș
De husari învăpăiați
Alteori
Despicînd
Orașul taciturn.
Toate sunt bune
Din moment ce
Ies scîntei
De sub copitele
Cailor înfocați…
Și eu
General nemilos
Aplecat
Deasupra hărților
Îmi trimit
Regimentele
La moarte si(n)gură
Săbii fîlfîind
Contra
Abrams
T-90
Leclerc
Merkava
Leopard
Sau ce mai au ei acolo…
Nu, nu sunt poet…
Căci e-atîta sete
De scîntei
Și de sînge
Pe cîmpuri de luptă
Încît nu mai e loc
Pentru poezie.
001.477
0