Visan Tiberiu-Ioan

Sub semnul urgenței: Voronețul De aproximativ trei ani sunt ghid muzeograf la Voroneț, asistând permanent la „agonia și extazul“ uneia dintre cele mai minunate opere artistice ale poporului

Prin ce anume ? Mă cuprinde tristețea. În această dimineață însorită doar păsările s-au trezit vesele. Cântă și zboară cu acea sublimă simplitate în care pofta și iubirea de viață par un acord

Eu , Tu și El Mă gândesc adesea la dualismul existent în religie: Dumnezeu și îngerii, Dumnezeu și omul, trupul și sufletul, lumea de “aici” și lumea de “dincolo” etc. Dar viața ființei și

Pantoful Cenușăresei Sunt din ce în ce mai conștient că lumea noastră super-tehnologizată a coborât reprezentările gândirii, imaginația și odată cu ele afectivitatea și dorințele, din

\"Totul trebuie descoperit\" E uluitor cât de săracă este viața publică în gânduri cu adevarat fecunde. Pentru a fi acceptați și \"populari\" coborâm adesea acolo unde ne simțim apoi, în

Dialog între Religii În ultima decadă a lunii septemmbrie 2006 a avut loc la București a 6-a Conferință a Asociației Europene de Studiere a Religiilor. Tema care a reunit circa 250 de istorici

Gânduri intime Încercând să înțeleg tristețea lucidă și critica fățișă cu care Dl Horațiu Pepine a scris articolul „Armata și Biserica“ publicat în revista „22“ din 1-7 noiembrie 1995, m-am gândit

În grădina lui Ion Mă întreb uneori ce defecțiuni are concepția mea de viață? Ce reprezentări și ce convingeri se bazează pe eroare? Care sunt contradicțiile ce așteaptă ascunse pe câmpul

Din mers Ce curios! Gândurile obișnuite par simple imagini oglindite și cu toate acestea ne simțim vii la nivelul lor. Nu gândurile trăiesc în noi, ci noi trăim în ele. Rupți de realitate și

Sprijin între extreme Aș dori să fructific în acest articol o idee care mă obsedează. Milenii la rând în centrul lumii a locuit ideea de Dumnezeu. Bineînțeles că în trecutul îndepărtat nu era

Dincolo de atingere Ceașca de cafea mi-e neterminată și de aceea nu pot ghici dincolo de conținutul întunecat ce anume voi scrie. Oricum se scrie prea mult și se citește prea puțin. Gândurile

Viciu, Virtute, Libertate Pe vremea când profesorul de limba latină ne obliga să învățăm pe de rost diferite proverbe, nu știam cât de mult îmi vor folosi mai târziu. Părea un efort inutil să-ți

Dincolo de spectacol Trăim un timp ciudat. Înălțăm osanale libertății din perspectiva unei neobișnuite necesități. Îndemnul \"gândește liber\" este atât de interpretabil încât te întrebi: \"Oare

Se spune că lucrul despre care vorbim în mod obsesiv este cel care ne lipsește. În mod paradoxal, cunoașterea de sine este un subiect îndrăgit și totodată cenzurat. De ce? Pentru că oricât de

Am ajuns la concluzia că scrisul folosește în primul rând celui care scrie. El încearcă să se trezească în text, înaintea cititorului. Asta doar când nu-și propune să-l adoarmă prin ceea ce

Se zice că ar exista o motivație intimă pentru cei cu viața intelectuală intensă în privința consumului de cafea. Una sau mai multe cești însoțesc tăcerea sau conversația, nu numai în

Despre limitele dialogului Respirăm ritmic, clipă de clipă, paradoxul existenței. Inspirăm viață, pentru a expira moarte. Îmbrățișate, amestecate, învrăjbite, aceste „două naturi“ își dispută

Flautul furat sau nostalgia speranței Motto: „Să vină viața îndelungată, bătrânețea ca o deltă de aur, În care fluviile dormitează visând înainte de a-și închide în mare ochii albaștri Pentru

Motto: „Domnul este Duh, și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate“. (II-Corinteni 3, 17) Experiența poartă întotdeauna amprenta unui prezent parcurs. Pozitivă sau negativă, plăcută sau

Părintele Vișan, care a mai publicat în această pagină, e unul dintre puținii preoți care au autenticitatea de a rosti criza Bisericii (împreună cu a sa proprie) și criza societății de azi, pentru

Câmpia-Turzii, 1969. Eram în ultimii ani de liceu. Insatisfacția vieții de zi cu zi genera întrebări chinuitoare. Învățământul nu antrena întreaga ființă, ci o solicita duplicitar. Instinctiv,

Epitaf mie însumi pentru ce Liberatea poartă pe umăr crucea singurătății? pentru ce singurătatea poartă pe umăr crucea Iubirii? pentru ce Iubirea

Magul lui Sergiu Celibidache Magul ridică mâinile timide cuvintele se-ascund de pretutindeni tăcerile se-ntorc surâzătoare uimite de poruncă

Oedip Bătrânul întuneric privindu-se și-a smuls din sine ziua orbecăind la el acasă a buceardat regretul lăuntricelor ziduri și-n sânul agoniei purtându-și moartea