Visan Tiberiu-Ioan

Într-adevăr, \"trebuie\" activează prea adesea ilicit în viața noastră. În cazul de față, eu unul îl consider licit din următorul motiv: include doar efortul căutării. Sensul în sine ca revelație nu e rezultatul acestui efort ci există dincolo de el ca prezență nemijlocită. \"Trebuie\" conține drumul(obstacolul) ca proces de maturizare. Descoperirea - când e vorba de ființă - vine prin cel ce se face cunoscut, re-cunoscut. Adevărul despre noi înșine sau Divinitate nu rezonează doar cu \"perfecta neîmplinire a gândului\" ci cu disponibilitatea întregii ființe și a întregului din care facem parte. \"Trebuie\" duce spre întâlnire dar n-o determină. Cel ce te întâmpină are libertatea de a nu se subordona efortului tău. S-ar putea ca \"restul\" ce scapă gândului și \"ne scapă și pe noi\" să poarte în sine esențialul ce urmează a fi descoperit. Un lucru este cert: Divinitatea ne întâmpină din direcții aparent incompatibile(necesitate și libertate). Prezentul nostru nemijlocit le dă întâlnire chiar dacă nu reușește decât arareori să le armonizeze.
Cu respect
Glad Elian