Poezii

Epitaf mie însumi pentru ce Liberatea poartă pe umăr crucea singurătății? pentru ce singurătatea poartă pe umăr crucea Iubirii? pentru ce Iubirea

Magul lui Sergiu Celibidache Magul ridică mâinile timide cuvintele se-ascund de pretutindeni tăcerile se-ntorc surâzătoare uimite de poruncă

Oedip Bătrânul întuneric privindu-se și-a smuls din sine ziua orbecăind la el acasă a buceardat regretul lăuntricelor ziduri și-n sânul agoniei purtându-și moartea

VI uneori nevârstnice mâini de lumină înoată în beznă în amurg pălmuit lacrimă soarele cade-n abis noaptea-și despoaie sufletul miez înspre miez X într-un

I Surâsul pietrindu-se-n marmura albă uitându-și târziu agonia dălțile știrbe adorm spasmodic zeii tresar în corsetul de piatră plângând ursitoarele mor

La țigănci \"viața e minciuna morții iar moartea e minciuna vieții\" șoptea un duh ascuns în ghiocul țigăncii neostoite flăcări dănțuiau pe chipul viclenitului mister uimirea

Porumbelul căzător Cu aripi întinse porumbeii sărută în zbor dimineața curată lumina e pusă pe joacă iar aerul n-are rival cuprinzând În casa pustie pe malul pădurii

Disputa \"Sunt precum nu mă vedeți mă vedeți precum nu sunt!\" - spunea unui doctor - nebunul

Strivești în palme clipa Câteodată strivești în palme clipa mângâi coama timpului și-i

exista o zi în care mâna-ți adoarme lăsând neîntors orologiul din sine când amintirea devine insomnie albastră iar timpul dispare lăsând în paragină