Poezie
Estuarele Nopții
VI, X, XI, XII,XIII
1 min lectură·
Mediu
VI
uneori
nevârstnice mâini de lumină
înoată în beznă
în amurg pălmuit
lacrimă soarele cade-n abis
noaptea-și despoaie sufletul miez
înspre miez
X
într-un colț al vieții
unghi al vederii
timpul pretinde întâlnire Eternei
estuar între noapte și zi
precum părerile încolțesc
uneori adevărul
și tăcerea se lasă zidită-n cuvinte
într-un colț al vieții
unghi al vederii
efemeridele deplâng rutina întâlnirilor
XI
ferigă uriașă
noaptea coace sor de gânduri
scutură-se-n lume
în ciocul cocoșilor deschis a cântec
XII
ziua-și așterne popasul pe stânci
marea izbește clipele-n mal
cântecul sparge-așteptarea sub aripi
și-asmute neantul hienele ude
și plouă
cu repezi otrăvuri
din aproape-n aproape
teama adoarme mereu ghiftuită
XIII
lăsați-mi noaptea
iubirea nu se roagă pentru sine
ziua
pânza de paianjen a luminii
reține orice zbor
pe străzi
remoarea aripilor ciunte blestemă visul
sfidând bătrâna moarte cerșetoare
iluzii netrimise-n carantină
nuntesc luciditatea
lăsați-mi noaptea
012.632
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Visan Tiberiu-Ioan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 143
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 45
- Actualizat
Cum sa citezi
Visan Tiberiu-Ioan. “Estuarele Nopții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/visan-tiberiu-ioan/poezie/1806226/estuarele-noptiiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
XI are o neo-geometrică încărcătură, din care se poate ridica orice, mai puțin el însuși nu se poate formata, iar XIII se re-strânge doar în \"lăsați-mi noaptea // iubirea nu se roagă pentru sine / ziua / pânza de paianjen a luminii / reține orice zbor\".
un discurs care înoată într-un \"amurg pălmuit\".
interesant.
cu stimă, Cornel Ghica