Am gustat o mură
în luna decembre.
Am ținut-o în gură.
Dar întâi, ca pe timbre
am privit-o îndelung.
Apoi i-am respirat mirosul.
Nu credeam să ajung
să-i aduc prinosul.
Are un gust atât
ce iubire trecutăƒ prin clipe de-amar
agonii lucide în pieptu-mi tresar
nu mi-s femeia ce vrau eu săƒ par
sufletele noastre se jertfesc pe altar
n-am putere îndeajuns să dispar
de-ai rămăne
...Când dorul absolut
de mine te va paște,
din chipul meu de lut
frumosul va renaște.
Din suflet mii de flori
simțind afinitate
vor risipi tumori
ce fi-vor disipate...
Când ochii-ți îmi
Lasă-mă să te topesc în focul lăuntrului meu
vreau să-ți văd lacrima, gura s-o soarbă
s-o las să curgă în mine mereu...
Cu tine simt și nu mai sunt oarbă.
Și-apoi vreau să zbor... mai sus, tot
Pârâiaș cu apă dulce,
dorul vrea să mă usuce.
Susur vesel de izvor
nu mă lăsa să mor.
Lună galbenă ca focul
ajută-mă să-mi găsesc locul,
m-am aprins mai rău ca tine
și-acum dragul nu mai
Treci Prutul, frate române
Și adă Moldova-napoi,
Ne-o furară inimi păgâne,
Parcă n-ar creștini ca și noi.
Treci Prutul soro de neam
Și nu mai bocii în zadar,
Să ne unim cum eram.
Ne-ajunse
Frumoasă e valea ce mi se-ntinde în față
poiană în floare, atâta verdeață,
cu parfum copleșitor și zbor de rândunele.
Sunt aici,de-atâția ani între ele.
M-a prins în mreja-i
Te simt cum aluneci într-un loc interzis
cu sufletul rupt de prea multă tristețe,
nici nu-ți deschizi ochii, zici:\"poate e vis!\"
doar mă săruți... și cu atâta blândețe!...
Te lași într-o
Frumos ești munte de departe!
Eu stau în față-ți sus pe deal
ținând în poală o biată carte
și mă întreb de ești real.
Parc-aș privii o ilustrată
trimisă de un suflet drag,
azi
Curge Alutus printre ierburi și stânci
cu apele-i când tulburi, când liniștite
răscolind nisipuri cu vârtejuri adânci
trezindu-mi sentimentele amorțite.
Mă cheamă cu cântecul lui dintre
Codrule, codruțule,
frunza-ți stă la poale.
Te-au dezgolit vânturile
ce bat în rafale.
Nu mai ai nici cuc
nici mierlă să-ncânte
și gâștele-au trecut, se duc,
parcă-s gonite.
Pițigoii-mi
Pământul a fost făcut să-mi stea la picioare.
Pământul e făcut să mă țină în aer, spre soare,
să mă joc cu văzduhul când vreau,
de nu, culcat să stau.
Pământul a fost făcut să mă hrănească
din
Cinci pitici și-așează patul.
- Nu mai dăm somnul la altul!
Vine moșul Ene,
pe la gene.
Când mama spunea așa,
perina-mi se furișa
în pătuț la căpătâi.
-Cine adoarme cel dintâi?!
-Haide
Ucis din gelozie
E cea mai mare nerozie
Să mori ucis din gelozie
Și să trăiești în întuneric
- Al nebuniei cleric .
Eu să respir cum vrei ,
Purtând pantofii grei
Bate vântul, viscolește
omătul la ușă crește,
zăpada cade pe drum,
fulgii se ascund prin fum.
Clopotele chemă-n sat
copii la colindat.
Ies babele pe la porți
cu colaci ca niște
Se prevale pământul ca un bivol uriaș
stă să-nghită copaci și un mic pârâiaș
ce susură sprinten fără de teamă.
Nu va mai fi altul de-o seamă.
Se va pierde în adâncuri de lut,
deasupra
Rotunde fumuri se înalță spre cer,
orologiul bate miezul nopții.
Multe amintiri îmi renasc în minte.
Umbrele ce-mi apar în suflet, se sting
laolaltă cu strălucirea ochilor mei,
ursiți la
Am undeva un petic de cer albastru.
Am auzit că tu ai undeva un astru,
mai am moștenire și o oază verde
unde noi doi, cu totul ne-am pierde.
Vino iubire, să facem valuri
cu
În negura nopții
bate-n pragul porții
Maria ostenită,
de drum istovită.
Vrea ca să nască,
să ne dăruiască
dragul pruncușor
nouă tuturor.
Din mare poruncă
tebuie s-aducă
Pe
VC