Poezie

De dor...

dorul

1 min lectură·6 decembrie 2010

Mediu

Pârâiaș cu apă dulce,

dorul vrea să mă usuce.

Susur vesel de izvor

nu mă lăsa să mor.

Lună galbenă ca focul

ajută-mă să-mi găsesc locul,

m-am aprins mai rău ca tine

și-acum dragul nu mai vine.

Greieraș ce calci pământul,

stai de vorbă tu cu vântul

el să zboare-n depărtare

ducându-se-n graba mare,

să îmi poarte dorul greu,

celui ce-l iubesc mereu...

Și de n-o vrea să te-asculte

să-l urci vântule pe munte,

să stea singurel pe creastă

pân\'m-o cere de nevastă...

Doar atunci să mi-l aducă

chear de-ar fi ca o nălucă,

chear de-ar fi precum o zdreamță

eu am să-l aduc la viață!

...................................

Ce-mi ești suflete hain,

nu-ți ajunge al meu chin?

Nu-l mâhnii pe Dumnezeu.

Așteaptă, cum fac și eu.

Împacă-te cu gândul, cu tine.

Așa, poate, e mai bine.

002.215

Virginia Elizabeta Chereches. “De dor....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virginia-elizabeta-chereches/poezie/13963617/de-dor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.