Poezie
De dor...
dorul
1 min lectură·
Mediu
Pârâiaș cu apă dulce,
dorul vrea să mă usuce.
Susur vesel de izvor
nu mă lăsa să mor.
Lună galbenă ca focul
ajută-mă să-mi găsesc locul,
m-am aprins mai rău ca tine
și-acum dragul nu mai vine.
Greieraș ce calci pământul,
stai de vorbă tu cu vântul
el să zboare-n depărtare
ducându-se-n graba mare,
să îmi poarte dorul greu,
celui ce-l iubesc mereu...
Și de n-o vrea să te-asculte
să-l urci vântule pe munte,
să stea singurel pe creastă
pân\'m-o cere de nevastă...
Doar atunci să mi-l aducă
chear de-ar fi ca o nălucă,
chear de-ar fi precum o zdreamță
eu am să-l aduc la viață!
...................................
Ce-mi ești suflete hain,
nu-ți ajunge al meu chin?
Nu-l mâhnii pe Dumnezeu.
Așteaptă, cum fac și eu.
Împacă-te cu gândul, cu tine.
Așa, poate, e mai bine.
002.206
0