Poezie
La miezul nopții
"La miezul nopții" conține versuri albe. Scrierea lor a anticipat într-un fel o tăcere de 15 ani în care nu am scris și nici n-am gândit că voi mai avea puterea de a scrie vreodată.
1 min lectură·
Mediu
Rotunde fumuri se înalță spre cer,
orologiul bate miezul nopții.
Multe amintiri îmi renasc în minte.
Umbrele ce-mi apar în suflet, se sting
laolaltă cu strălucirea ochilor mei,
ursiți la pieire
alături de sufletul meu.
Mintea îmi umblă haihui pe alte tărâmuri
ieșindu-și din fire.
Halucinați-mi zdrobesc gândirea,
aducând-o mai aproape de moarte.
Exista-va oare renaștere?!
Lumea se-ndepărtează de mine
alergând într-un ritm nebănuit.
"S-a stins!" spun toți în șoaptă.
"Ea... s-a stins!..."
Mi se aprind lumânări, să mor cu lumină.
Deși umbrele s-au schimbat în beznă
simt fumul lumânărilor.
Este linește aici! Este prea multă liniște!!...
Se scutură merii.
Eu nu mai sunt crăiasa florilor de măr.
002.714
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Virginia Elizabeta Chereches. “La miezul nopții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virginia-elizabeta-chereches/poezie/13968936/la-miezul-noptiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.