Virgil Titarenco

Uite dragă Tao, am să pun o steluță pe textul acesta. Și știi de ce? Pentru că sînt născut și crescut la Galați și mi-ai umplut inima de mîndrie citadină. Știi tu, vechea rivalitate între Galați și Brăila. Glumesc... Îmi place textul tău, Articol Regional. Eu l-aș încadra mai degrabă la Societate fiindcă Regional mă gîndesc că se referă la diferitele zone geografice unde poezie.ro are un fel de filiale. Dar s-ar putea să mă înșel. Un editor te-ar putea lămuri despre asta mai bine. Puțin, abundența de instituții brăilene pe care le înșirui la un moment dat poate că nu îmi place în mod deosebit. Dar simt că l-ai scris cu nerv și cu obidă. Și în plus mi-a plăcut relatarea \"călătoriei\". A fost savuroasă. Mai am și eu neamuri prin Brăila și mă pufnea rîsul (rușine să-mi fie!) cînd mă gîndeam ce trebuie să mai îndure bieții oameni. Mi-a plăcut. A fost o lectură captivantă, \"pitorească\" aproape. Mai ales dacă nu mai trăiești în România.

Muțumesc Alina și Eugen...
e o cinste pentru mine să fiu \"alături\" de voi acolo.

Liviu, cred că știi povestea cu paiul și bîrna. Nu cred că ești tu cel mai în măsură să sfătuiești sau să mustri în ce privește inflamabilitatea. Și cred că ești suficient de inteligent ca să poți recunoaște asta. Sau tu ești doar cel care aprinzi focul și după aceea îți rîzi în pumni de ce mare ispravă ai facut...

Neisa, nu e nevoie să fii ironică. N-am cerut nimănui să îmi spună domnule sau domnule Titarenco, ci dimpotrivă, de cîteva ori am rugat pe unii să-mi spună Virgil și că atît este suficient. Respectul este mai întîi o problemă morală și mai apoi una lingvistică.
În ce privește Săptămîna Patimilor și toleranța (și aș prefera aici cuvîntul îngăduința, cuvîntul toleranță de sorginte umanistă mă duce cu gîndul la case de toleranță, cum ar zice Liviu Dascălu) deci îngaduința creștinească (care, și din nou deschid o paranteză, nu cred că e bună să o practicăm doar în săptămîna Mare ci mereu) nu este un element de critică literară sau artistică ci este un element de factură morala. Care nu trebuie privit ca o slăbiciune manifestată cu ocazia Paștelor. Deci hai să facem distincție între slăbiciunile tale sufletești sau spirituale și nereușitele tale artistice. Da? Un talmeș-balmeș nu ar folosi la nimeni. Și nici ție. Să fie foarte clar, unele din ideile tale grafice îmi plac. Aceasta nu îmi place. Și dacă erai fiica sau sora mea îți spuneam la fel. Am și explicat de ce. Și nu cred că dacă pui cruci și îngerași pe o imagine devine artă. După cum nu cred că dacă președintele Bush se roagă în fiecare dimineață e un președinte mai competent. De cînd e lumea, a amesteca elemente religioase (și în special creștine) în artă, politică, legislație, etc, a reprezentat un lucru delicat. Pentru că crează „obligații” emoționale. De aceea eu cred că arta cu elemente creștine trebuie să fie realizată ori cît se poate de bine, ori de loc. Părerea mea. Tot părerea mea este că tu poți mult mai bine. Chiar dacă \"Nu mă dau în vînt că aș fi mare priceput la arta garfică mai mult sau mai puțin digitală și nici poet nu prea știu dacă sînt.” Nu uita (dacă tot mă citezi) și că am spus “Cu speranța sinceră că n-am ofensat-o pe Neisa și chiar deschis să cred că nu văd eu bine.” Încă aștept să îmi demonstrezi că n-am văzut bine.
În ce privește Silvia Caloianu, poate am fost puțin cam tranșant. Iar dacă asta a jignit (chiar dacă nu am intenționat-o) îmi cer scuze. Dar, așa cum am spus, experiența mea cu Silvia este tristă și recunosc că sînt oarecum defensiv. Dar, așa mi se întîmplă mie cînd sînt mușcat de mai multe ori. Trec pe trotuarul celălalt.
Îți doresc un praznic bun al Învierii.

:)

Doamna Caloianu, uitați care e treaba: Eu comentez lucrarea lui Neisa. Dumneavoastră comentați lucrarea lui Neisa.
Cred sincer că pe acest site și în special cu dumneavostră, comentariile la comenatarii au riscul de a deveni foarte inflamabile. Iar pe mine nu mă interesează așa ceva. Dacă aveți întrebări cu privire la părerea mea puteți să le puneți, dar dacă iar ne apucăm să vorbim peste capul oamenilor și peste texte, nu mai ajungem nicăieri. Credeți-mă aș fi ispitit să vă spun cîte ceva despre postmodernism, despre kitsch și despre alte siteuri dar mă abțin pentru că scurta mea experiență pe site m-a învățat că așa e mai sănătos.

în vama țării noastre dragi
stau vajnici vameșii la pîndă
să simți că treci frumosul prag
din care-și fac punga rotundă

Mă tem că dacă îți vei publica mai mult de două, trei texte pe zi și fără să lași un interval de timp între ele, vor ajunge să fie pur și simplu ignorate. Și mă gîndesc că nu îți doresști asta.
Bun venit pe poezie.ro

Dragul meu, chiar dacă nu pot fi de acord cu tot ce spui, eu nu am cu ce să mă laud. Eu nu am nici o licență în istorie bisericească și nici în teologie. Eu sînt, așa cum mai spuneam și alcuiva, un simplu, nevrednic inginer. Și n-am implicat niciodată, cel puțin în mod conștient, că tu nu știi ce înseamnă cuvîntul suruman. Mi-am permis și eu o paranteză acolo. Dacă am greșit, cer iertare.
În ce privește cunoștințele mele de teologie,... dar să le lăsăm, că n-au prea mare valoare. Oricum n-aș vrea să mă mai numească lumea și eretic pe lîngă incult... glumeam.
O sărbătoare bună a Învierii îți doresc.

Of Doamne, Daniel. Dacă tu asta vezi, că eu te înjunghii, sincer îmi pare rău. Mai bine nu scriam nimic. Sînt ispitit să îți răspund la acuzații dar n-am să o fac. Pentru că nu cred că versurile trebuie să ne fie gloanțe. Sincer, dacă ai întrebări sau dubii despre versurile mele, spune-le acolo sub text. Și sînt mai mult decît gata să îmi explic ce scriu. Poate am greșit, poate nu trebuia să îți scriu așa. Poate trebuia să îți pun întrebări. În orice caz nu am vrut să te rănesc. Simt că m-ai înțeles greșit. Poate trebuia să scriu doar despre un singur aspect. Aș vrea să nu uiți unicul lucru din comentariul meu pe care ai evitat să îl menționezi, \"tu poți face ceva extraordinar din ea\".
Cu aceeași prietenie care este din cauză că El este viu.

Uite... nu vreau să fiu rău. Și nici nu știu cu ce \"stînga\" sau \"dreapta\" am să fiu acuzat că gîndesc.
Dar, hai să fim serioși... îngerași, cheițe, un glob catifelat \"imported\" din alt jpg și toate pe un \"card\" pe care s-au pulverizat sprayuri albicioase și roșietice pe un albastru care nu știu dacă e al lui Dali dar e curat Hallmark peste litere neogotice englezești sub o cruce albă ce se vrea bizantină.... Hai să fim serioși. Nu mă dau în vînt că aș fi mare priceput la arta garfică mai mult sau mai puțin digitală și nici poet nu prea știu dacă sînt dar ... hai să fim serioși...
Cu speranța sinceră că n-am ofensat-o pe Neisa și chiar deschis să cred că nu văd eu bine.
Despre text... poate mai tîrziu...

Mulțumesc maestrului sonetelor, Adrian Munteanu. E o onoare să vă întîlnesc aici.
Claudiu îți ofer creditul cuvenit împreună cu mulțumiri.

Claudiu, în ciuda faptului că nu îmi schimb ușor textele să știi ca m-ai pus pe ginduri. Să știi că am să iau o decizie cît de curînd și s-ar putea să ai dreptate.

Am să fiu sincer cu tine Daniel.
Ideea este foarte frumoasă pentru că este eternă. Forma însă lasă mult de dorit.
Sînt mai multe de spus. Eu am să mă rezum numai la unele.
În primul rînd oferi o cavalcadă de imagini biblice care chiar dacă au un element comun, totuși aici apar foarte fracturat. Prea multe, prea îngrămădite,.. dispare poezia și devine aproape o sumă de imprecații cu teme religioase; interesante, dar nu poezie.
Apoi ai foarte mult declarativ (\" spic de grâu în palmele bătătorite ale vântului,
sămânță de cer prea-murdărită de furtuni,
noroi pe-un ciob de oglindă fără de soare,
copil rătăcit scuipându-și părinții,
zbor într-o colivie făcută din piele,
mugur renunțând la copacul-rădăcină,
de toate în toți și pentru toți
ni Te-ai făcut, iar eu sunt de toate\")

Ambiguitate: \"nu mă lăsa să nu îl beau singur,\"

Dubios teologic: \"primește-mi jertfa de Tine,\"

Expresii de o estetică discutabilă: \"copil rătăcit scuipându-și părinții,\", \"lacrimile-mi fac coadă la spovedanie\".

Închei repetînd, ideea este foarte frumoasă și tu poți face ceva extraordinar din ea. Mie, personal, forma de acum însă nu mă atrage deloc. Dar bineînțeles, în ultimă instanță, degustibus.

Singurul lucru înțelept pe care pot să ți-l spun aici este că în ultimă instanță \"we agree to disagree\". Personal nu cred ca e nevoie de sinoade sau alte chestii ca să confirme sau să accepte că o traducere este corectă sau nu lingvistic sau literar. Un astfel de a pune problema îmi amintește de limbajul \"culturii socialiste\" în care doar \"organele de partid\" confirmau dacă adevarul e alb sau negru. Chiar dacă nu pun mare importanță în acest context pe traducerile în alte limbi decît ca mijloc de verificare totuși dacă mai multă lume spune că pămîntul e rotund, probabil că e rotund. Și, bineînțeles că mai sînt și alte traduceri ale Sfintelor Scripturi în limba română și cu destul de mare circulație cum ar fi traducerea cunoscută sub numele Dumitru Cornilescu.
Interesant e și faptul că în Noul Testament de la Bălgrad din 1648 al lui Simion Ștefan mitropolitul Transilvaniei se folosește expresia \"Fericiți surumanii (sau sărmanii) sufletești\" care este, în umila mea părere mult mai apropiată de intenția originală a lui Matei decît \"săraci cu duhul\".
Nu știu sincer la ce s-o fi gîndit sinodul la care faci referire dar în DEX, București 1996, la pagina 951, la expresia sărac cu duhul scrie negru pe alb lipsit de inteligență, spirit; prost. Iartă-mă dar permite-mi, fără a intenționa polemică, să fiu mă îndoiesc că Isus Hristos a intenționat să spună așa ceva sau că Matei a crezut că așa ceva a spus Isus în predica de pe munte. Mă tem că o astfel de învățătură ar genera o teologie a \"prostirii\" și eu nu găsesc așa ceva în creștinism.
Cu respect și nădăjduind că nu te-am supărat.

Sper să nu vă fi supărat. Nu locuiesc așa de mult în doaspora dar îmi place să le observ. :)
În legatură cu Patimile, am mai spus-o în cîteva rînduri, am răbdare ca prietenii mei din România să îl vadă mai întîi și poate după aceea.

Cu o mică observație. Mă tem că makarioi oi ptwcoi tw pneumati se traduce \"Ferice de cei săraci în duh (sau spirit)\" mai degrabă decît cu duhul. Nu sînt eu așa bun specialist la greaca veche dar comparînd cu alte situații în care apare particula to în Noul Testament precum și cu înțelegerea generală a conceptului \"sărac cu duhul\" din limba română contemporană. Dar, s-ar putea să ma înșel.

Mă amuzați domnule Sava. Stau și mă întreb dacă mi-ați fi \"băgat în seamă\" articolul dacă nu scriam ce am scris despre prelegerea lui Escu. Bineînțeles că adevărul va rămîne la fel de greu de aflat ca și misterul statuilor din Insula Paștelui (că tot sîntem în preajma evenimentului). Oricum, indiferent de opiniile dumneavostră mă bucur că treceți și citiți. Nu uitați însă meteahna românilor de aici din diaspora: dacă unul îi arată celuilalt o scamă pe haină, celălalt nu va avea pace pînă nu va găsi și el o scamă pe haina primului. O formă edulcorată a caprei vecinului. Eu cred că dumneavoastră n-o aveți dar nu strică să ne mai verificăm din cînd în cînd.
Mă bucur de citire, vă mai aștept și vă doresc o seară bună.

Mulțumesc Liviu... Anton,... pentru apreciere...

Măi Pane, măi Pane, uite ăsta-i baiu\' cu voi românii că sînteți armeni și cu voi armenii că sînteți rumâni, și că prea le puneți la inimă și le dați cu foc și apoi le dați de pamînt și le plîngeți și iar le sărutați și apoi le doiniți cînd nu le strigați. Că nu se mai știe dacă e durere sau e muiere sau poezie sau horă sau Înviere de apoi.
O să îi fie tare greu surioarei Europa cu voi, că le puneți tare la inimă.
Nu știu dacă merg demiurgii acolo... dar fie cum zici tu...
Mîndră tre\' să-ți fie femeia cu un om ca tine...

Cosmine, ai grijă cu ochiul acela că vede cam strîmb și eu zic să nu îți ții prea mult suspendate judecățile de valoare. Nu de alta dar să nu amețească acolo sus. Pînă una alta hai să îți zic eu cum stă cu \"fleur de lis\". Forma \"fleur de lys\" este o formă care circulă chiar dacă este considerată un anglicism greșit. Dar timpul a împămîntenit-o mai ales în Quebec, se pare. În orice caz, forma corectă este \"fleur de lis\" și derivă din Old French \"flor de lis\".
Și ai grijă de ochi să nu îți mai sară și alte chestii prin el. Cu simpatie.