Necazuri în Bizanț (I)

Mai draga, sa stii ca mie mi-a povestit odata un batran cum a fost el cu picioarele lui pana la Stambul, deoarece auzise ca acolo la Stambul traiesc femei care mai de care mai rosii in obraz si mai sulemenite. Colac peste pupaza, magaoaia e ca citindu-ti sublimul poem mi-am amintit de batran si de povestea lui. Spunea ca, deindata ajuns la Stambul l-a luat asa un dor de nuri, de guri si alte cele incat s-a vazut nevoit sa ceara de nevasta pe prima iesita in cale, ca asa ii era hatarul baboiului astuia. Dar presupusa cadana i-a aruncat o privire pe sub cearceaful ala al ei de pe chip si i-a spus nu fara debit lichid: siktir!; batranul n-a inteles el prea mult, dar ca si Labusul lui din curte si el a fost in stare sa bage de seama ca nu-i a buna! Zis si facut!
Atata mi-a zis mie batranul, care se vroia mare talmaci in stele si astfel ma lasa pe mine sa gandesc. Iar eu cu mintea mea inceata am priceput ca la Stambul nu e de mers, ca acel oras e dat dracului si ca acolo femeile sunt sictiroase chiar daca stralucesc de faine. Si sa vezi ce ma gandii. Ma gandii sa iti spun si matale sa-ti iei gandul de la femeile sulemenite, adica de la stambulistele astea sau cum s-or numi, ca poate iti spun si lu\' matale siktir! si te vad eu dupa aceea cum te duci singur la Trebizondul ala unde spui matale ca vrei sa mergi.

...:)

Rîd mai Andrei. M-ai binedispus pentru toată seara, bre... :)))