Poezieurban

Era vara…

șaizeci și opt

1 min lectură·4 februarie 2004

Mediu

Departe,

peste acoperișurile de tablă,

ale cartierului,

un șuierat bolnăvicios de tren marfar

gîfîia aproape sincopat

și letargic,

un fel de litanie proletară a nopții...

Nu dormeam...

Prea cald și prea tare mirosul de cocs bătut în rafale

dinspre combinat.

Sforăitul nădușit al tatei...

O pisică..

Fluturi ciudați

năluceau prin aer,

Și țînțari...

Era vară.

Obositoare și sidefie luna

ne lumina odaia.

Spuneam bancuri cu fete.

Frate-miu știa mai multe multe. Mai multe ca mine.

Eu știam cu nebuni.

Rîdeam înfundat... cu frică.

Frică de tata...

Bătaia

Și mama...

Era vară.

001.912

Virgil Titarenco. “Era vara….” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virgil-titarenco/poezie/62259/era-vara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.