Poezie
imperial leather I
de sepia noetic
1 min lectură·
Mediu
primele noastre cuvinte
mureau
ușor mitizate aproape uitate
precum amintirea unui avort adolescentin
în orașul cu statui de copii alergînd spre o lipsă de noi
mureau avea dreptate orbul pipăind
treptele de rubin ale fiecărei șoapte
ca și cum ne-ar privi
dincolo de grilajul îndoit în grimase știa
sau poate vedea
forma tăcerii sfîrtecată în mii de poeme
prăbușire de sepia noetic
reverberînd voaluri de mireasă
în spasme de giulgiu
tangoul nostru discret evolua entropic
eu imperial leather tu parfum intuit
suspans dintre gongurile
unui ceas pierdut în oglinzi
pendulînd asimetric
un timp necuvînt
un timp nesfîrșit
054373
0
pendulînd asimetric
un timp necuvînt
un timp nesfîrșit\".
Nimic în jur, \"statui de copii alergând spre o clipă lipsă\". Nici măcar îngerii. Undeva în spațiul vital, \"prăbușire de sepia noetic
reverberînd voaluri de mireasă
în spasme de giulgiu\". Cine să urmeze ritmul unor cuvinte murind, unei \"tăcerii sfîrtecată în mii de poeme\"?
Mereu sfârșitul înaintea oricărei piruete prin indiferent ce mit.
Mă simt într-o sală de bal spartă, tangoul abia se aude, pe marmură o singură cală. Și nici un cuvânt, nici un poem, doar parfumul și o ieșire imperială.
Poemul acesta e o esență. Rubinie.
Ela