Viorela Codreanu Tiron

UNDEVA... Sînt aerul ce vuiește în strigăt agățîndu-se de tot ce-i iese în cale pentru a căpăta un răspuns, un adevăr, o taină adîncă, adîncă!... Undeva  departe-aproape se auzea

PRIVEȘTE-MÃ ! Sînt ghemul de alge prins în vîltoarea apelor; Miezul de singurătate, frumoasă și rece, ce trece prin lume ca umbra unei deșertăciuni fără nume:

PEDEAPSA ÎNDRÃZNELII Atît de mult am iubit muntele încît am trecut printre toate crestele ascuțite și nu am ținut seama de nici o sfîrtecare. Mă agățam de orice vlăstar, de orice rădăcină

LUNA FUGARÃ Cîteodată se mai dezmiardă luna în pletele mele și-atunci... singurătatea ei, devine singurătatea mea și-mpreună ne pierdem în noaptea albastră ca două lunatece nebune alergînd

Tot ce va spun Am străbătut întinderea de piatră goală, pustiul străjuit de stînci acoperite cu gheață și-am întrupat cuvîntul ca să înțelegeți tot ce vă spun, și, mai ales, ce nu vă

CEEA CE NU ȘTIAI... Îți spuneam odată că sînt piatră ceea ce nu știai... era că fiecare piatră a trăit somnul pietrei și a văzut cum văd și eu prin somnul pămîntului, prin somnul

Nu-mi lăsa-mi timp... Când tu taci, glasul păsărilor dispare printre frunzișul pomilor, mi se așterne toamna peste tâmple și este atâta liniște, că pot auzi și muzica încă nescrisă! Numai

Oare, cine sunt? Sunt, oare, pana de pasăre rătăcită-n agonia zborului? sau izvorul secat din lacrima toamnei? Sunt amurgul înnourat de-aceele ploi îndelungate? sau doar ancora legată de

\"Az álom szeme – a szerelem varázsa\" poeme versek Ediție bilingvă Románbol fordította Selecție și tălmăcire în limba maghiară: HORVÁTH DEZSÕ Kétnyelvû kiadás Editura

Tot ce va spun Am străbătut întinderea de piatră goală, pustiul străjuit de stînci acoperite cu gheață și-am întrupat cuvîntul ca să înțelegeți tot ce vă spun, și, mai ales ce nu vă

Tot ce va spun Am străbătut întinderea de piatră goală, pustiul străjuit de stînci acoperite cu gheață și-am întrupat cuvîntul ca să înțelegeți tot ce vă spun, și, mai ales, ce nu vă

Cuvânt înainte A rămâne preț de o lectură atentă față-n față cu poezia cuminte și cu minte ( dar nu numai atât) a doamnei Viorela CODREANU TIRON și apoi cu ecourile acesteia este un privilegiu

Ispășire Se aștern peste mine crengile de măslin, adunate din coroana de spini, pe care nu se va așeza nici un porumbel în arșița nopților de-acum... și, poate, numai eu voi ispăși

Cum să culeg lumina? Învață-mă, Doamne, cum să culeg lumina? ce tu o dărui pretutindeni, dar ochii orbi de soare nu o mai recunosc. ...și cum să prind mireasma veșniciei, de pe toate

Mi-am îngropat mîinile în cer le-am înfipt în pămînt, în piatră și-în lut. Peste tot am umblat și am căutat o inimă fără ascunzișuri pe care s-o pot ține în mîini. Copyright

NU IZGONI COPILÃRIA! Din jungla viselor înmiresmate nu izgoni taina copilăriei și n-o lăsa să-și piardă rădăcinile în fața nimănui, pentru că binele și răul, frumosul și urîtul, iubirea și

De cîte ori am pîndit visele tale în visele mele? și am văzut umbra iluziei în arabescuri stelare cînd valurile-mi sărutau picioarele?! De cîte ori am ars la porțile mării amintiri-rătăcite

Loc pentru o rugă Ieri, mă refugiam în lumea viselor fără sfârșit, furișându-mă în acest univers tot atât de ușor ca o căprioară sau un copil. Azi, lumea nevinovăției a devenit un

Tainică amintire O tainică amintire rătăcește năucă în ora blestemată a blestemului cînd se mai nasc umbre de lacrimi pe pînzele albe ale destinului dăltuind flori-de-nufăr îngemănate cu