Poezii

RÃSPÂNTII În gura nopților fără de noapte, pe buzele zilelor fără de zi se-așterne tăcerea prelungă, a timpului netimpuit, de la răspântia veacurilor dintre tine și mine acolo... unde râul

VTViorela Codreanu Tiron

0

0

Rugă Adu-mi, Doamne, lumina în casă! Dă-mi-o s-o beau dimineața! Pune-mi-o cu pâinea pe masă! Așterne-o pe perna unde se leapădă gândul! și încălzește-mi așternutul cu ea! Dar cum să

VTViorela Codreanu Tiron

0

0

Nu-mi lăsa-mi timp... Când tu taci, glasul păsărilor dispare printre frunzișul pomilor, mi se așterne toamna peste tâmple și este atâta liniște, că pot auzi și muzica încă nescrisă! Numai

VTViorela Codreanu Tiron

0

0

ATÂT DE MULT Atât de mult am iubit și-atât de mult am privit amintirea iubirii, încât ochii au început să doară - să doară până la descompunere. Și dintre toate aceste fire de praf ce

VTViorela Codreanu Tiron

0

0

Deschide Ochii! Cum nu mă vezi?! Eu sînt copacul din fața casei tale, ce-ți bate la fereastră dimineața, și-adun pe crengile-mi bogate doar triluri de privighetori, să-ți umple inima de

VTViorela Codreanu Tiron

0

0

Rememorare/Clipa/ Se-așterne ceasul înserării, iar rememorarea pătrunde tiptil în mine și în timp; aducerea-aminte se grăbește, ca nu cumva să uit ceva. Și vine, vine precum fulgerul

VTViorela Codreanu Tiron

0

0

Oare, cine sunt? Sunt, oare, pana de pasăre rătăcită-n agonia zborului? sau izvorul secat din lacrima toamnei? Sunt amurgul înnourat de-aceele ploi îndelungate? sau doar ancora legată de

VTViorela Codreanu Tiron

0

0

LUNA FUGARÃ Cîteodată se mai dezmiardă luna în pletele mele și-atunci... singurătatea ei, devine singurătatea mea și-mpreună ne pierdem în noaptea albastră ca două lunatece nebune alergînd

VTViorela Codreanu Tiron

0

0

NU IZGONI COPILÃRIA! Din jungla viselor înmiresmate nu izgoni taina copilăriei și n-o lăsa să-și piardă rădăcinile în fața nimănui, pentru că binele și răul, frumosul și urîtul, iubirea și

VTViorela Codreanu Tiron

0

0

Mi-am îngropat mîinile în cer le-am înfipt în pămînt, în piatră și-în lut. Peste tot am umblat și am căutat o inimă fără ascunzișuri pe care s-o pot ține în mîini. Copyright

VTViorela Codreanu Tiron

0

0

Ispășire Se aștern peste mine crengile de măslin, adunate din coroana de spini, pe care nu se va așeza nici un porumbel în arșița nopților de-acum... și, poate, numai eu voi ispăși

VTViorela Codreanu Tiron

0

0

Rugă Adu-mi, Doamne, lumina în casă! Dă-mi-o s-o beau dimineața! Pune-mi-o cu pâinea pe masă! Așterne-o pe perna unde se leapădă gândul! Și încălzește-mi așternutul cu ea!

VTViorela Codreanu Tiron

0

0

Să-mi amintesc să nu mă doară Am colindat prin ruguri de frunză moartă cu triste flori de brumă din parcul meu de-odinioară și-am adunat atîta memorie azi să-mi amintesc să nu mă

VTViorela Codreanu Tiron

0

0

Copii blestemați Florile – acești copii ai soarelui, blestemați să nu-și vadă părintele nicicînd, dar care viețuiesc alături de mușchiul mustind de apă, fără putință de-mpotrivire –, sînt

VTViorela Codreanu Tiron

0

1

CEEA CE NU ȘTIAI... Îți spuneam odată că sînt piatră ceea ce nu știai... era că fiecare piatră a trăit somnul pietrei și a văzut cum văd și eu prin somnul pămîntului, prin somnul

VTViorela Codreanu Tiron

0

1

Descîntec Am fost doar un vaier și-un cînt aiurit, dar ca pasărea am cîntat, ca iarba am crescut, ca ploile m-am risipit pe pămînt nisipos ca soarele am luminat pentru o inimă stearpă, ca

VTViorela Codreanu Tiron

0

0

Așteptînd primăvara Îngăduie să crească o nouă taină peste cuvintele semănate-n țărînă! Lasă iarna să le spulbere în

VTViorela Codreanu Tiron

0

0

Cum să culeg lumina? Învață-mă, Doamne, cum să culeg lumina? ce tu o dărui pretutindeni, dar ochii orbi de soare nu o mai recunosc. ...și cum să prind mireasma veșniciei, de pe toate

VTViorela Codreanu Tiron

0

0

Tot ce va spun Am străbătut întinderea de piatră goală, pustiul străjuit de stînci acoperite cu gheață și-am întrupat cuvîntul ca să înțelegeți tot ce vă spun, și, mai ales, ce nu vă

VTViorela Codreanu Tiron

0

0

Tainică amintire O tainică amintire rătăcește năucă în ora blestemată a blestemului cînd se mai nasc umbre de lacrimi pe pînzele albe ale destinului dăltuind flori-de-nufăr îngemănate cu

VTViorela Codreanu Tiron

0

0

Tot ce va spun Am străbătut întinderea de piatră goală, pustiul străjuit de stînci acoperite cu gheață și-am întrupat cuvîntul ca să înțelegeți tot ce vă spun, și, mai ales, ce nu vă

VTViorela Codreanu Tiron

0

0

Să fie un răspuns? La hotarele mărginitului cu nemărginitul nimic nu-i imposibil pentru tine – Omule! Tu poți naviga spre apus pentru a ajunge la răsărit, dacă descoperi

VTViorela Codreanu Tiron

0

1

Tot ce va spun Am străbătut întinderea de piatră goală, pustiul străjuit de stînci acoperite cu gheață și-am întrupat cuvîntul ca să înțelegeți tot ce vă spun, și, mai ales ce nu vă

VTViorela Codreanu Tiron

0

0

Виорела Кодряну Тирон 1. С Л О В

VTViorela Codreanu Tiron

0

0

\"Az álom szeme – a szerelem varázsa\" poeme versek Ediție bilingvă Románbol fordította Selecție și tălmăcire în limba maghiară: HORVÁTH DEZSÕ Kétnyelvû kiadás Editura

VTViorela Codreanu Tiron

0

2

UNDEVA... Sînt aerul ce vuiește în strigăt agățîndu-se de tot ce-i iese în cale pentru a căpăta un răspuns, un adevăr, o taină adîncă, adîncă!... Undeva  departe-aproape se auzea

VTViorela Codreanu Tiron

0

1

BACOVIA – TABEL CRONOLOGIC 1845 – Se naște Dimitrie Vasiliu - tatăl poetului - fiu al răzeșului Vasile Andonie, din Bogdănești, și al Paraschivei (Pachia) – fiica cronicarului Mustea. (Andonie

VTViorela Codreanu Tiron

0

1

ÎNVAÞÃ-MÃ!, cum să opresc timpul acesta ce curge haotic? să-ți pot strecura printre gene o mîngîiere un cîntec o poezie un cuvînt – ca o lumină adîncă - frumos să încolțească în

VTViorela Codreanu Tiron

0

0