Poezie
Anotimpuri ostile
fragment volum
2 min lectură·
Mediu
Așteptînd primăvara
Îngăduie să crească o nouă taină
peste cuvintele semănate-n
țărînă!
Lasă iarna să le spulbere
în lumina-nghețată
și să le-ngroape
în înțelepciunea pămîntului
așteptînd o primăvară
ce va uita să vină!
Iarnă timpurie
Ninge duios pe sufletul meu.
Fulgi răzvrătiți împietresc
obosiți
pe genele timpului
și ard amintiri
ce-mi cîntăresc viețile trecute
pustiite prin veacuri
adunate acum în prima zăpadă!
Și, ninge!
Ninge duios
pe sufletul primei zăpezi!
Anotimpul lacrimilor
Anotimp al lacrimior încrustate
pe palmele plînse ale sufletului
mă-năbuși cu iluzia veșniciei
cu flacăra nevăzută
ce-mi devorează în liniște timpul.
Anotimpuri îngropate
Anotimpuri îngropate revin
în memoria timpului meu
unduindu-și pletele
peste anii mei netrăiți.
Mă strecor, printre clopote,
cu dangăt mut
în toate ungherele inimii tale
fără să știi cînd
îi voi sparge pereții.
Anotimpuri pierdute
Anotimpuri pierdute se dezlănțuie
în vifornițe liniștite
și înalță ramuri de sînge
ce curg ca iedera-albă, sălbatecă,
unde nimic nu mai amintește
urma din umbra
anotimpului de uitare.
Anotimpuri bezmetice
Anotimpuri bezmetice
prinse în jocul ielelor
dănțuiesc pretutindeni
și vor să mă-nhațe
din casa luminii.
Anotimp încătușat
Vine anotimpul încătușării
ce-și zornăie zalele
pe tîmplele mele;
îmi scutură pămîntul de stele
acoperindu-mi lumina
de unde țîșnesc
cu strigăt înalt
în ecoul prunciei.
Anotimpul tăcerii
Am adormit în anotimpul tăcerii
al reîntoarcerii
al sufocării
al destrămării cuvîntului
pîndind fereastra strigătului
din răvășitele plete ale adevărului.
Anotimpuri risipite
Sunt primăvara de pămînt
evaporată pe soare
Sun toamna din pămînt
risipită-n țărînă
ce a rodit prin vara uitată
și-așteaptă scuturarea
semințelor iernii.
Anotimp fără trup
Sunt amintirea
unui anotimp fără nume,
uitat pe drumul cenușii
în candele de sînge,
contopit în umbra mormintelor
fără timp,
fără trup,
fără lumînări.
Anotimpuri inerte
Cînd marea va crește pe munte
și izvoarele vor umple văzduhul
fără cîntec de ploaie,
voi dveni pasărea mării
pe genele valului,
mă voi transforma în paleta de culori,
fără nici o culoare,
cu care-ți voi picta
anotimpurile inerte.
Volum aparut la Editura \"Axa\" Botosani/ copyright : Viorela Codreanu Tiron
002542
0