Viorela Codreanu Tiron

Tainică amintire O tainică amintire rătăcește năucă în ora blestemată a blestemului cînd se mai nasc umbre de lacrimi pe pînzele albe ale destinului dăltuind flori-de-nufăr îngemănate cu

Așteptînd primăvara Îngăduie să crească o nouă taină peste cuvintele semănate-n țărînă! Lasă iarna să le spulbere în

Deschide Ochii! Cum nu mă vezi?! Eu sînt copacul din fața casei tale, ce-ți bate la fereastră dimineața, și-adun pe crengile-mi bogate doar triluri de privighetori, să-ți umple inima de

Să-mi amintesc să nu mă doară Am colindat prin ruguri de frunză moartă cu triste flori de brumă din parcul meu de-odinioară și-am adunat atîta memorie azi să-mi amintesc să nu mă

ATÂT DE MULT Atât de mult am iubit și-atât de mult am privit amintirea iubirii, încât ochii au început să doară - să doară până la descompunere. Și dintre toate aceste fire de praf ce

Unde-aș putea găsi? Unde-aș putea găsi plugul acela care răstoarnă straturile adânci ale timpului? când peste mine năvălește doar spuma unui timp turbat?

RÃSPÂNTII În gura nopților fără de noapte, pe buzele zilelor fără de zi se-așterne tăcerea prelungă, a timpului netimpuit, de la răspântia veacurilor dintre tine și mine acolo... unde râul

Rememorare/Clipa/ Se-așterne ceasul înserării, iar rememorarea pătrunde tiptil în mine și în timp; aducerea-aminte se grăbește, ca nu cumva să uit ceva. Și vine, vine precum fulgerul

Descîntec Am fost doar un vaier și-un cînt aiurit, dar ca pasărea am cîntat, ca iarba am crescut, ca ploile m-am risipit pe pămînt nisipos ca soarele am luminat pentru o inimă stearpă, ca

Rugă Adu-mi, Doamne, lumina în casă! Dă-mi-o s-o beau dimineața! Pune-mi-o cu pâinea pe masă! Așterne-o pe perna unde se leapădă gândul! și încălzește-mi așternutul cu ea! Dar cum să

Peștera Blestemelor M-am așternut ploaie de vară pe umerii sufletului tău lăsînd lacrima să despice ura iubirii din iubirea urii de unde scutur toate blestemele în peștera nemuririi – ce

Rugă Adu-mi, Doamne, lumina în casă! Dă-mi-o s-o beau dimineața! Pune-mi-o cu pâinea pe masă! Așterne-o pe perna unde se leapădă gândul! Și încălzește-mi așternutul cu ea!