1. Premiul pentru carte de umor
a. Dorel Mihai Gaftoneanu, Botoșani, Steaua Nordului, Polaris/ Editura Agata, 2011
b. Vasile Plăcintă, Galați, O antologie a literaturii gălățene contemporane, vol.
Cine vrea sa traiasca pentru totdeauna?
Intreba el
Si nimeni nu i-a răspuns
Toamnă
Moarte în culori
amintind de viață
Frig, dar nu cel ce-ți face carnea să tremure
mai de grabă
Nimic înlăuntru. Nimic în afară. Căutările noastre s-au rătăcit pe cărări iluzorii, care ne-au înstrăinat de gândul inițial al întâiului pas. Cine își mai aduce aminte de visul de întâlnire dintre
Ară cu atenție toate câmpurile
aruncă bobul gândului
în subtitlul brazdei
apasă bine călcâiul
pe pământul negru lipicios
și pe urmă nu ai decât
să aștepți
să vină un nor
să ude sămânța
să
Poporul din care sunt parte
scrie în carte
s-a născut între două lupte
între viață și moarte
cum spus-a Blandiana
un popor vegetal
condamnat la viață
mortal
cu rădăcini aeriene
și aripi de
Refrenul timpului e
mișcarea
Bâzâitul
vâjâitul
rumoarea
sunt efecte ale mișcarii
O roată dințată
cu secunde ascuțite
segmentând
Nașterea
Viața
Moartea
Prima și ultima
aprindere și
Străzile care duceau spre gară
Gările care tresăltau la țipătul locomotivei
Picăturile de ploaie
Șuvoiul burlanului
Care se topea încontinuu
Orașul visa fluid
Răsăritul de mâine
Altfel va
Ușa scârțâie
Grea așteptarea
Câte o pală de vănt
Forțează intrarea
Una lângă alta
Clipele de inspirație
Cele nedescoperite încă
Și cele deja consacrate
Muze cu buze cărnoase
Ispite
Muze
NEW MAN
Se ivea dintr-o dată
Ca o lumină
În peșteră
Greu
Obosit
Aerul
Desfigurat de atâta întoarcere
Chinuia alveole flămânde
Privirea lipsea
Doar amintirea sub
Pleoape închise
Și
La două zile de la împlinirea a 129 de ani de la nașterea poetului Tudor Arghezi, în cadrul Festivalului Internațional de literatură care-i poartă numele sâmbătă, 23 mai, la Sala Maură a Palatului
În anii în care
Gripele se duc și se-ntorc
Precum păpădiile semințele-și poartă
În zilele calde, toride, fierbinți
Când între dinți
Cuvântul adastă oleacă și moare
Nerostit
În clipele care
Azi
poemul
va intra în agonia
pașilor pierduți
pe calea victoriei înfrânte
pe bulevardul libertății închise
pe trandafirilor uscați, bis
pe muchiile tăioase
ale gropilor în care sunt
Împart în fel și chip redutele rămase
Din așteptarea de regal sfârșit
În căutarea celei care
Inexpugnabilă rămâne și mă cheamă
Iar eu împrăștii
În colbul timpului
Secunde
Obosit
Nu văd
Îmi târăsc pașii
Pe urmele voastre
Vânători de iluzii
Vânzători de confuzii
Făcători ai zilei de mâine
În care numai vouă vă e bine
Vă urmez
Ca pe un crez
Fortuit
Gratuit
Predispus să
Câinii în noapte
Își aud mai bine lătratul
Norii nu mai par
Atât de fioroși în intuneric
Trupul își cere odihna
Prelungă
Dar gândul cel trist
O alungă
Cine suntem noi
Oamenii
Pe care
Gândacii încăierându-se pe o fărâmă de anafură scuturată de preot
La sfârșitul slujbei de curățire a sufletelor
Când seceta se înstăpânea
Arzătoare
Înfrigurând gândurile lipsite de pâinea
Călcam peste iarbă
îmbrățișat de vânt
Călcam pe cuvânt
pe litera oarbă
șopârlă fugind înspre
marea velină
Călcam pe mirare de val
neajungere lină
Călcam peste mine
pe umbră
pe orele
Bine te-am gasit
Domnule Ted
Ted Berrigan
Ted
„A fost unul dintre cei mai importanți poeți americani ai generației lui”
A murit la 4 iulie 1983
4 iulie – așa deci
Tocmai în ziua când se
Se desfac pântecele nopții
Cocoșii jelesc lumina
Alungată
Dintr-o parte în alta
A timpului
Alergând desculță
O domnișoară
Cu rochia sfâșiată
De creste
Ziua
În gradina sufletului tău
Mi-am pierdut pașii
Îi auzeam cum mă caută
Adulmecând urmele
Era un labirint rece
Cu flori uscate
Și umbre
Caligrafiate
De un ascuțit sentiment
Al îndepărtării
"Ciocârliile, cu zborul lor, înalță cerul
Ce ne-a zăcut greu pe umeri"
Apele, în curgerea lor, zămislesc nouri
"Omul n-are astâmpăr,
pășește pe propriile dorințe"
Drumul lui este singur
Mîine va fi sărbătoare
La palat
Regele mort
Re-înscăunat
Va ține un moment de reculegere
Veșnic
Un sfetnic
Urcat la ceruri între timp
Va presăra petale de crin
Din senin
Ura, ura…
Vor
Există întrebări
care nu se pun
Un stol de paseri
care nu vor ajunge niciodată
în tărâmul cald
al certitudinii punctului
Există virgule
nepredicate vreodată
de subiecți pătrunși de
PELERINUL
Puse cartea încet pe masă.
Era liniște.
Vinul din pahare parcă tremura
de atâta liniște.
Era iarnă.
Un ger puternic umpluse văzduhul
cu cristale infime de gheață.
Respirația
VS