viorel gongu

Din tortul toamnei blonde... Din tortul toamnei blonde cu bruma ei discretă Am strâns în ghemuri sacre și funigei, și raze Și le-am ascuns cu grijă în sipetul de cretă Cioplit din

Visez prea mult și vise stau la rând Să-și împlinească rostul pe planetă Iar eu în prag de seară, la flașnetă Învîrt ca un nebun și-adorm râzând Și-n miez de noapte scriu o

Hai...cu primăvara... Boboci în soare. Frunzele verzi, mirate Aer integru Câtă-ncântare... Voi de copii, curate, Nici pic de negru. Poet pe gânduri, Fată îndrăgostită, Pe cer nu

Cu aripi mult prea grele de culoare Cad fluturi pe cărarea dintre vițe Și-n zbateri calde urcă pe altițe Sau se așază tremurând jos pe cărare. Albinele-obosite să tot care Se lasă îmbătate-n

În toamna asta... În toamna asta, care-i poate vară Sau poate primăvara iarăși vine, Seva, pulsând, se-nghesuie prin vine, Șoptind chemări, pentru a câta oară? Prin păr se-aude soarele cum

Meandre 69- vizitatori la poartă Mihai și-a scris raportul prin care cerea avansarea în gradul următor, având în vedere că depășise cu mai mult de un an termenul de avansare, apoi a scris un

Ca pe-o fecioară tristă... Ca pe-o fecioară tristă uitată-n mănăstire, O floare albă-roză gutuiul o deschide, Ca punct al primăverii, o ultimă vestire, O rugă pentru Domnul din besna de

după o noapte cu ceață într-o joi de dimineață ultimul meu tată pentru ultima dată mi-a spus și-a apus. Din gură un aer cald de smarald a lăsat să-i iasă și s-a umplut întreaga casă cu

Prin crengi se-aude tainic câte-o boare, Mere șoptesc arome și prin gură Se-amestecă copilării și-o bură Mai ia din strălucirile de soare. Flori de salcâm călcând peste măsură Ies

MEANDRE 30-Hotelul Împăratul Romanilor. Fetița era tare mândră de cartonașul cu timbre de economisire. Tatăl a vrut să ia obiectul și să-l pună în borsetă dar fetița nu se dezlipea de el. -Tati,

Ca un târâș hipnotic de șarpe în deșert, Iertarea, în mirosul de turtă și de ceară,, Se scurge-n altă carte, ca zbor și ca povară... Tăceri schimonosite îmi cer ca să mă iert Când pleoapa

Era ca-n viață, o zi-două fierbinte, o zi-două cu ploaie și-ntr-o dimineață am ieșit în verdeață și inima asta, floare, s-a zbătut în cărare Ca un ochi, a prevestire, de parcă aveam să fiu

Meandre-48-Marea cea mare Un om aprindea o grămadă de frunze și de crenguțe căzute de prin pomii dezbrăcați. Mihai s-a apropiat salutând din cap și a întins mâinile către focul care a ridicat o

MEANDRE 34-Mihaela vine acasă „La pașaport mă gândesc mâine! Poate o prind pe Florentina în stație. Bănuiesc că nu se dă în vânt pentru o călătorie într-un troleibuz sau autobuz în care nici