viorel gongu

Nouă ce șanse ne dai, Doamne? Să fim, în zbor, doi pescăruși Și misionari ai alte toamne Să fim, ai zilei cărăuși. Îngenuncheați, cu fața-n lună, În umbra ta să mă așez, Să-ți rup a liniștii

Clepsidra, grațioasă si severă, Discret se trage într-o lumânare Să poată plânge lacrima ce-o doare, Rotund-prelins ca ciobul dintr-o sferă . Nisipul se transformă-n ceara caldă Ce crește,

Caii mor tăiați în abatoare, Ochii li se-aruncă pe gunoaie. Lumânări, scâncind a îndurare, Se înalță-n cer, încet, prin ploaie. Tropotul din ei, abea mai plânge Și se rupe-n gură de

Vei indoi pe fiecare an ce trece Cite un deget,pentru neuitare Iar cind cu pumnii strinsi,in judecata rece Vei remarca un semn de intrebare, Ce-a aparut din timp,ca un cirlig de carne, Viata

Am senzația pe care trebuie s-o încerce omul din ultimul vagon al trenului, când omida compusă din treisprezece segmente trece, cu speranța că merge pe drumul cel bun, la fiecare trecere(schimbare)

E atât de cald! Aerul dansează în cercuri de pâclă și eu îmi fac drumul zilnic, pe jos, de la serviciu spre acasă. La colț, voi întâlni cei doi bătrâni, venind de la cimitir, apoi fetița cu

Vin zorii triști, ca-n prag de asfințit, Mierea din raze are gust de ceară. Singurătăți de lup bătrân, tacit Se întrupează-n mine-ntâia oară. Dinții-n apus se zbat între gingii Și ele-s obosite

Simt că mâine la ceasul umbletului de șarpe sub pâlpâirea ciocârliilor albastre, pe umbra foii de lipan într-un melc va veni acea clipă întoarsă a nașterii mele.... și apoi.....?

Mi-s ochii seci de-atâta așteptare, Și-am să răpesc un nor, să-i umplu iar, Apoi, ascuns timid, în lumânare Voi plânge pâlpâind, și-un bob de jar Va fâlfâi, ca inima rănită, Peste cenușa caldă

Ce așteptări încarcă o katana Când brațul ce o poartă e învins Iar samuraiul nu este convins, Că moartea ce-l îmbracă, e din rană? Ce așteptări se-ncarcă într-o cană Când mustul nici nu știe

Stare de poezie este aceea în care mirosul de ceapă prajită se oprește în pana ta numai lipsa hârtiei de scris te poate face să suferi și mai mult.

Si melcul meu,cu dira lui de stele, Se trage-n casa lui si in spirala Va insira zimbind bune si rele Invesmintat in hainele de gala; Va curata tot ce a fostde Iele, Cu inima zvicnind de-atita

Timpul se retrage-n cochilie, Eu âi cant și el, tăiat, se teme; Și-a oprit parcă, din zbor si vreme, Și aripi, și glas de ciocârlie. În genunchi m-aplec privindu-i toarta Și-i descânt cu apă

Pe peron, în piept se zbate inima, un pește-n plasă, Eu te-aștept, să vii în fugă, linga garnitura trasă, Să te prind de mâna caldă ca de-o aripă de flutur, Să zburăm către niciunde și cu tine să

Blestem de dragoste bastardă Se urcă-n cer, cătând prin stele, Cu foc bătrân dorind să ardă, În scaldă, dorurile mele. Cobor din stele și din lună Prin foc, pe pietre, în pământul Ce mă

In vremea lui Iustinian Patriarhul, era traitor un pelerin cu fluturi la picioare,pe umeri,in par. Cind i s-a inchis timpul si fluturele noptii a batut, l-au redat tarinei si pe ochi si-n

Erai în gând! Plângând Te-am desenat, păcat iertat. Dar nu erai și vai, Nu îmi era destul! Din ață și tul, am încercat să fii, să-nvii! Iar in zadar! altar Aveai, în prag de rai. Pe ochi de

Într-un bazar grecesc, la mare, E-o piatră cu mai vechi și cu mai noi. O, Doamne, câtă disperare Descarcă obiectele, din noi! Sunt întristat, în disperare Mă uit să mă agăț de vre-un

E noapte, eu fumez și ninge lin Și fulgii se zăresc căzând pe lampă, În aer e-o aromă ca de vin Iar lumea e oprită ca-ntr-o stampă. Din palmele arzânde ce s-au nins Răsare, fără țel, o

Ca două cârje suntem, rând pe rând, Ne sprijinim când drumul se înclină Ne protejăm tot timpul, fără vină, Cu-o vorbă bună sau numai în gând Când vom mai fi, mai mult sau prea curând Ne

Cind vei pleca sa nu imi lasi pe masa Doar un bilet sau vorbe la vecina! Sa ma privesti adinc in ochi si lasa Gurita ta sa mai sarute tina Si spune-mi cu curaj ca tu,iubita Nici nu mi-ai fost