Poezie
norul răpit
iubitei virtuală
1 min lectură·
Mediu
Mi-s ochii seci de-atâta așteptare,
Și-am să răpesc un nor, să-i umplu iar,
Apoi, ascuns timid, în lumânare
Voi plânge pâlpâind, și-un bob de jar
Va fâlfâi, ca inima rănită,
Peste cenușa caldă care-am fost,
Când eu ardeam și tu-mi erai iubită,
Iar timpu-acela, ctitorit în post
Nu-mi ajungea, în goana lui nebună,
Să te privesc, să te ascult râzând,
Când te impiedicai de câte-o rună,
De sensul care sunt, pururi arzând.
Mi-s ochii plini, de-acuma pot să plângă
Când te inchizi în eul virtual,
Lăsând speranța să se zbată lângă
Agonicul sfârșit al unui gal.
001.545
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- viorel gongu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
viorel gongu. “norul răpit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-gongu/poezie/1822813/norul-rapitComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.