Poezie

erai

gânduri

1 min lectură·26 ianuarie 2009

Mediu

Erai în gând! Plângând

Te-am desenat, păcat iertat.

Dar nu erai și vai,

Nu îmi era destul!

Din ață și tul, am încercat

să fii, să-nvii!

Iar in zadar! altar

Aveai, în prag de rai.

Pe ochi de seară, sub o vioară

Din ceară,

Am bâiguit, ne-ngăduit,

Și-ai apărut dar nu din lut.

Fierbinte, fără de minte,

Te-am iubit

Si te-ai topit...

Ce mai însemn?

Din vis îndemn: poate din lemn...

Și ai mijit până-n genunchi,

Din trunchi,

Cu trup și brațe să mă înalțe,

Până unde nu se vede nimic

nimic...

Nimic nu mai este-mi ziceam.

Nicio lumină, nicio speranță, nicio scăpare..

Mai e o poartă, mai e o cale...

Gemea inima sub ocale!

Soarta! Apucă-i toarta!

Și-o poartă prin poarta

Din piatră

Și ești!

De-acuma ești!

Timpul se trece, diavolul petrece:

E rece, rece...

E rece?

001.520

viorel gongu. “erai.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-gongu/poezie/1820230/erai

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.