viorel gongu

Inima mea toacă de lemn verde ritmul pașilor tăi o urma azi nu am umbre petale de cais prăbușite caută oasele pământului tuburi de sticlă orga îngropată lovită dureros de puls sub

Cineva îmi caroiase cerul cu un creion 3H tăind albastrul până la negru batiste au fluturat invocare de plecări lacrimi pături pentru păpuși în toamna zrențuită totul este origami pentru

poarta ce zăvorăște vise nu se deschide cu vrăji nici cu jurăminte sau iarba fiarelor pontoarca poate fi semnul egal între vreau și vreau sau poate TNT ca în umbrela exploziei să ascundem

O să-mi beau cafeaua în liniște, ascultându-mi motanul care împânzește garsoniera mea cu un tors bărbătesc, dus-întors. Am să intru pe face book să scriu ce mi s-a întâmplat. Sunt o femeie singură

sechestrat în balonul de săpun privesc curcubeiele făcând sex inițiatic cu mănușa de lână mânuită de mecanismul bio al omului de dincolo oscilez în alegeri curcubeu mănușă omul de

copiii se nasc cu dinți rod cordonul ombilical își mănâncă placenta cu mirodenii mexicane apoi socializează pe face book în limba celor două sunete zero și unu privim neputincioși la

iubesc hârtia reciclată sau virgină ce se lasă împodobită cu palme contorsionate apoi aștern poemele noi pe spațiile libere iubirea amână despărțirea de arenă o nouă trupă își scrie

ploile mă tulbură plânsul cu vorbe ispășește vise pe care nu le pot prinde cu gândul sau în degete totul se scurge clepsidră cu noroi nisipos din apele sărate se înalță de fiecare

picioare gârbovite poartă guri cusute cu sârmă ghimpată spre locul în care degete de cenușă rup pala din flacără se naște gelul pentru lipit temeri în urmele de pași cristale de vise

Nu vă grăbiți să mă ajutați să mor nu am nevoie de aplauze de asistent am mai trecut pe strada asta dar intersecția verde nu era luminată niciodată scaunul din sensul giratoriu amenință cu

toate orele sunt colorate doar pe cele portocalii le ador vin în jumătăți amenințătoare te sărută sau te mușcă cu toată gura curgerea lor este sălbatică căutându-ți durerea din frumos cu

Stafii prelungi de doruri ucise-n călimară, Călări pe cai de neguri îmi tropotesc în prag, Sub gheare seci mă sfâșii visându-mă fecioară Când lângă tocul ușii m-așteaptă un

geamăt de muguri rouă cu ochi luminoși berze pe ape.

ger și ghiocei zâmbet pe frunză verde aburi și cântec.

șerpași cu poveri șiraguri negre pe alb piscul e-n ceață.

leagăn de copil creangă de nuc bătrân mama și tata.