Poezie

noaptea lutierilor

Guarneri

1 min lectură·28 decembrie 2010

Mediu

Doar când Dumnezeirea se prefiră

Pe după luna ruptă-n jumătate

Și îngeri albi, prin ger, îngână-n liră

Chemarea nopții unice, din toate

Cărările pierdute-n frunza arsă

Se re-ntrupează, tandru, Guarneri,

Cu ochii ațintiți spre valea toarsă

Spre care urcă-n grupuri, lutierii.

Împărtășiți, lăuți, fără lăute,

Purtând la cingătoare doar o bardă

Ei urcă-n valea care, pe tăcute,

Le face-n piepturi inima să ardă.

Fluturi de lemn își caută perechea

Cu treceri ca în joc, din coajă-n coajă,

Când lutierii-și mângâie urechea

Pândind secunda ruperii din vrajă.

Sub ochiul luminând pe jumătate,

În paltinul bărbos, o fluturare

Ajunge la ureche, pe-nfundate

Când mâna, barda ia din cingătoare.

Se-oprește jocul magic dintre fluturi

Captivi rămân în cercuri neatinse

Noaptea înșiră cețurile-n ciucuri

Când lutieri bătrâni, cu gene ninse

Se-apleacă în genunchi și se închină

La trunchiul doborât, ce se-nfioară

Și Dumnezeu le iart-această vină

Că-n lume se va naște o vioară.

001.853

viorel gongu. “noaptea lutierilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-gongu/poezie/13965867/noaptea-lutierilor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.