viorel gongu

cântecul de greier abia foșnit oprește cocorii cu ziduri albe prin care vama se așterne poem bănuit

Ca două coli îngălbenite de așteptare, în nuanțe, Din ghemul de iubiri oprite, tăiat, brutal, în zori, de spadă, Ne-om smulge, să urcăm în trenul, ce în macaze, cu romanțe, Ne-o însoți, cu dor ce

miros de tămâie predicând peste ape se zdrobește în jertfa amintirilor din pietre bunica copilește crucile înverzite strigând la cocoșii opriți în timpul hornurilor sufletul oalelor în care

iubind circular cu ușile și ferestrele deschise mă las prădat cu voluptatea scuturării păpădiilor prada cu aripile rânduite veghează triunghiul unde ochiul meu izbăvește iertând

cariatide din fum sprijinând cerul părinți întorși în ei răspund la întrebări nerostite așteptând zarea să nască suspinul ultimei veniri a copiilor apoi să se retragă în melci.

lumina toarsă zâmbet coboară vertical pe cuiburi de tină căutând lutului alb care să renască în îmbrățișarea aromei de ceai sub privirile rituale în genunchi cu capul

Când m-a adus barza purtându-mă în cioc peste ape mă simțeam ramură de măslin dusă de porumbel așezat în roată lângă o smicea de salcie mugurii mei de plop se alintau lucind lipicios cu

și vine o zi în care soarele nerăbdător cu somnul stelelor își repede geana umedă în zâmbetul ocrotitor de vise rămas uimit pe trupul tău în palme și nări se trezește limba de mirosuri și

ochetul dintr-un ochi de fluture strânsoare în mine fața de cub mă provoacă îmbrac diagonalele intersecții în inimă palmele apăsate spre celelalte sărută fierbinte răceala simetrică crucea

uneori noaptea apa aduce la țărm forma ta rămasă în unde picătură jertfită în alunecări dureroase te mângâi apoi abur te pândesc la încheietura mâinii să-mi treci din sânge în

ecou îndrăzneț mi-am scos iubita din marmura verde în care odihnea de la Facere îmi pare că tresaltă bluza buza pare că șoptește iubește teama că-i vis mă duce de mână orb spre

semințele încolțesc numai noaptea zvâcnind pătimaș în întunericul mustind de căldură lumini încondeiate se trag în melci înalță rugi brațele verzi și sticloase înalță o missă spre cer ca

am coborât cerul ca stelele să te mângâie misterul se-așează între noi cu umerii goi cu aripile pline de vânt sub cuvânt stăteam cu mâinile drepte în jos ca niște plopi uscați fără

sunt o turlă cu lilieci și o buhă vă veghez prin cadran pe fiecare vă alung grijile cu porumbeii mei vă catifelez somnul cu aripi de liliac insomniac pregătiți-vă să auziți clopotul meu.

Acoperiți oglinda ca pe o gură de fântână să nu iasă harpii sau visele altora din adâncul nevisat apoi așezați-mă în rama ei ovală cu aiurări de sepia auriți marginile înainte de a păși în

șperaclu austrul descuie muguri apoi se târăște șarpe călduț în viroage să roage rodul pământului să se arate ca o mireasă din frumoase palate s-o sărute dintâi ca apoi la căpătâi să

poeme cu carne de aer râul încă tânăr zei dezbrăcați mă priveau transparenți de atâta lumină și eu luminam neânceput cu apele la picior ce purtau salamandre de argint pe ploape.

vestea nașterii tale a adus-o o porumbiță albă de atâta zăpadă am crezutcă e înger am spus că nu sunt Fecioara ea a clipit și mi-a spus că voi fi un pic de Iisus.

fără culori rămân gri apoi doar contur și acela mișcat așteptând pensula caldă să mă strângă în forme să mă umple de vise color să mă umple de dor apoi cu penelul în dinți strămutat în

posologia administrării de vise în porții mici după masă sau seara înainte de culcare este scrisă cu litere mărunte albastre pe fond roz sugerând că fără culoare visele nu au rost și rămân

când fi-voi umbră mă voi întoarce pe seara mirosind a iarbă câinii neliniștiți amușinând cozile mișcându-se neâncrezătoare între bucurie și teamă boturile ridicate din cărare vor lătra om

fereastra în care gâlgâie zorii mă privește cu reproș nu eu am întârziat primăvara pe sub ușa desenată în alb mă strecor ghiocel privesc dintr-o parte creanga ce mustește ascuns uliu

smulgem rădăcini la fiecare plecare ele ne însoțesc umile cu amintiri la subțioară lumea cântă soarele culorile dragostea pământul discret și cald naște lumina prin trompete de