Poezie

inorogii

glossă

1 min lectură·4 martie 2011

Mediu

Refugiați în pietre, inorogii

Așteaptă timpul, chipul sau o vrajă,

Privesc la stele printre orologii

Când viselor le sunt, de-a pururi, strajă

Din herghelii s-au rupt ca din blesteme,

S-au preschimbat, trăgându-se în logii

Și-adastă să renască-n fald de steme.

Refugiați în pietre, inorogii.

De-atâtea ori privesc tăcut miraje

Și-aș răsări, rupându-mă, din coajă

Dar navigând, dorința, în siaje

Așteaptă timpul, chipul sau o vrajă,

Cu scrisul mă iubesc dorind doar pace,

Mai pescuiesc, nu mai tânjesc elogii

Când firul țesăturii se desface

Privesc la stele, printre orologii.

Soldat bătrân, cu fire albe-n barbă,

Un punct pierdut în șerpuita najă,

Azi mai tresar pășind desculț, în iarbă

Când viselor le sunt, de-apururi, strajă.

Când viselor le sunt, de-a pururi, strajă,

Privesc la stele , printre orologii,

Așteaptă timpul, chipul, sau o vrajă,

Refugiați în pietre, inorogii.

001.638

viorel gongu. “inorogii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-gongu/poezie/13973632/inorogii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.