viorel gongu

vulturul pescar văzduh și ape adânci luna mirată.

struguri pe coardă soare-n rugina din vii un om și-o umbră.

somon în soare prag de piatră și apă o nouă viață.

geamăt de muguri rouă cu ochi luminoși berze pe ape.

lumină-n apus pescarii se-ntorc din larg pe țărm un copil.

poiană sub brazi țigani, căruțe și cai fumul spre stele.

E vară caldă cu potop de flori Și fagurii sunt plini de miere caldă, Ciopor de gâze, vajnici slujitori, Muncesc și fagurii \'n belșug se scaldă. Bătrâna Matcă, într-un tainic sfat, Își cheamă

Prea multă ură, prea multă revanșă Ne mocirlește viața zi de zi Când încruntați de moarte-o nouă tranșă De rău, zidim în loc de a iubi. Tăiem, scuipăm, ne cățărăm pe oase Spre tinichele cu

Dintre coperți de carte se aude Un geamăt, un suspin ca de părinte Uitat, pierdut la margine de minte Prin lăstărișuri, în frunzare încă ude. Copacii, strecurați pios în file, S-au dăruit

din ghemul de praf cărări fără număr ascunde-n andrele și umple veșmânt de nopți adunate-n genunchii de stele topite în bățul albit de-așteptări fă roua-ncălțări fără moarte și-n pietre lovește

din ghemul de praf tu cărări fără număr ascunde-n andrele și umple veșmânt de nopți adunate-n genunchii de stele topite în bățul albit de-așteptări fă roua-ncălțări fără moarte și-n

amiaza se oprește cu teama de noapte pădurea în rugină presimte a huiet doar liniștea morții se crește în stâncă un cerb obosit așteaptă și ascultă gonaciul bătrân cu hainele sure de o viață

mă trag în privirea lipită prin gelul nedifinit întâlnesc brațe încercând inimi și pași de care ating întrebări va fi sau a fost un azi ca un gel, nor, fără formă către o zvâcnire strânge

În loc de lumânare, o gutuie Þi-aprind, umil, în geamul de la drum. Spre umbra ta o lacrimă se suie Să risipească negură și fum Din calea ce-o urmezi și după moarte Spre raiul de neliniști

Vestea morții poetului era previzibilă. Acum, pentrucă evenimentul este consumat, am sentimente contradictorii. Prima reacție mi-a fost să-l invoc în versuri cu rimă, în care să îl așez mental

Seminariști ieșiți în oraș o livadă de fluturi mă urcă încercând visele mele în dinți arsura unei îmbrățișări temnicer barează drumul spre soare cad fluturi schimbând visele pe culori.

frunzele dansând în culori prind vântul în horă în jurul oboiului de pe banca umedă pe pleoape de borte se așează suspinând game minore vântul oftează în ansă îndrăznind ca în vis un ton