Poezie

stafii prelungi

glossa buciumului

1 min lectură·20 ianuarie 2011

Mediu

Stafii prelungi de doruri ucise-n călimară,

Călări pe cai de neguri îmi tropotesc în prag,

Sub gheare seci mă sfâșii visându-mă fecioară

Când lângă tocul ușii m-așteaptă un toiag.

Aducerile-aminte cu vise fără ham

Mă probozesc în palme dorite odinioară

Dar ceasul mă trezește când se lovesc de geam

Stafii prelungi de doruri ucise-n călimară.

Cum mă-mpleteam cu luna în jerbele de ceață

În nopți ce dinspre ziuă mă cuibăream cu drag!

Sub genele ce astăzi pe umeri îmi îngheță

Călări pe cai de neguri îmi tropotesc în prag.

Cu buzele lipite de scorbura din bucium

Din care izvorăște speranța-n prag de seară,

Mă nărui în suflarea ce ostenește-n zbucium,

Sub gheare seci mă sfâșii, visându-mă fecioară.

Uitări neadormite se strâng ca într-o horă

Pe munții ce-n ecouri torc visele șirag

Și-n zori mă-ntorc acasă și-ascult oră de oră

Cum lângă tocul ușii mă cheamă un toiag.

Când lângă tocul ușii m-așteaptă un toiag,

Sub ghere seci mă sfâșii, visându-mă fecioară.

Călări pe cai de neguri îmi tropotesc în prag

Stafii prelungi de doruri ucise-n călimară.

001.621

viorel gongu. “stafii prelungi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-gongu/poezie/13968513/stafii-prelungi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.