Viorel Gaita

Multumesc celor care m-ati citit si multumesc bineinteles si pentru stelute. Cei care ma cunosc cat de cat stiu ca nu alerg dupa ele. Daca as fi alergat as fi ramas in tara. Am vrut sa impartasesc cu voi un fragment de bucurie casnica. Fara pretentii, cat se poate de simplu. Ma bucur ca ati inteles.
In ceea ce-l priveste pe Costel, il provoc la o discutie barbateasca pe chat despre consecintele pe care le poate avea andropauza asupra intelectului daca nu e tratata cu altfel de acte decat cele poetice. Si asta (ma refer la tratament)cat mai rapid posibil.
Si daca tot a inteles ca poezia mea e mediocra il rog sa nu isi mai risipeasca inutil energia si veninul citindu-ma si comentandu-ma. Mai bine si-ar inventa o posibila biografie, daca tot n-are nimic de ascuns. Oricum n-o verifica nimeni si-si poate trece orice in ea.

Din raspunsul tau am inteles ca metrica e perfecta si cum eu am oroare de lucrurile perfecte ma opresc aici cu comentariile in ceea ce priveste poeziile tale.

E frumoasa curgerea asta de anotimpuri in patru strofe, si fara sa vreau ma duce cu gandul la Anotompurile lui Vivaldi. Nu comentez fondul, care mi se pare destul de clar si de bine structurat si exprimat. Vreau sa-ti zic doar despre forma. Uite de pilda strofa a treia, care mi se pare cea mai puternica in ceea ce priveste sugerarea anotimpului are o metrica schioapa si din cauza asta pierde din muzicalitate. Ce zici de varianta asta:
Nori grei prin ploi melancolice se tarau…
Soapte dulci de iubire peste noi lunecau.
Pe drumul de frunze, promisiuni ne faceam.
Mai tii minte, iubite, cat de mult ne iubeam ?
Cam asta ar fi ritmul. Incearca sa respecti acelasi ritm in toate cele 4 strofe (imparte strofa in silabe si numara-le sa-ti iasa la fel; stiu ca asta diminueaza un pic din inspiratie, dar trebuie sa gasesti un mod de a le imbina pe amandoua: si tehnica si inspiratia; asta daca vrei sa faci poezie in versuri).
In strofa ultima de exemplu ai schimbat ritmul de tot. Ai voie sa faci si asta, daca o faci constienta, deliberat, fara sa para o greseala. Parerea mea e ca ar mai trebui lucrat la ultima strofa. Da-mi un semn si voi fi bucuros sa te ajut.
Bafta!

Jane imi placu poezia, imi placu mesajul, imi placu fondul, da mai e de lucrat pe la forma. Uite de pilda in strofa a doua:

Cind trenuri lungi vor trece prin garile pustii
Caci nimeni nu mai pleaca si nimeni nu mai vine
Iar asteptate mame in plinset de copii
Care-au promis ca vin-au ramas straine

e suparatoare si da un aspect saracacios (mai ales ca limba romana e atat de bogata in sinonime)repetarea vine, vin. Ce zici de:
Cind trenuri lungi vor trece prin garile pustii
Din care nimeni nu mai pleaca si nimeni nu mai vine
Iar asteptate mame in plinset de copii
Care-au promis c-ajung si le-au ramas straine

Parca suna mai curgator.
Si-ar mai fi de zis cate ceva pe ici pe colea. Dar numai la cerere.

PS: si tot de dragul ritmului si metricii (of, nu pot sa m-abtin) ultima strofa mi-ar suna cam asa:
Cind toate aceste umbre si pete de pe lume
Pentru o clipa poate va vor veni in minte...
Atunci veti intelege ce toamna fara nume
M-a prins incet din urma...mi-a luat-o inainte...!
Dupa cum vezi n-am zis decat de forma, pentru ca altfel poezia mi se pare foarte buna (cel putin concluzia din ultima strofa e cu totul neasteptata si foarte plastica in imagini de toamna).

Ma iubeste, nu ma iubeste, trec, nu trec. Poezia assta-i un pic cam criptica pentru mine. N-am pretentia sa le-nteleg eu pe toate, nici nu se poate, dar o amintire, o stare, un sentiment rebegit tot ar fi trebuit sa-mi trezeasca, daca-i poezie. Stiu ca ai fi putut sa-mi explici o groaza de lucruri (acolo in subsolul paginii) care mie cititor neavizat, mi-au scapat, la o prima si char la o a doua citire. Da\' mie mi-era frig in subsol si-am plecat.

PS: ne vedem la etajele superioare.

Bogdane am inteles de unde vine nedumerirea ta si ma grabesc iaca, sa-ti raspund. Pygmalion e un personaj din mitologia graca, cioplitor in piatra si impatimit urator al sexului opus, dar care are ghinionui ca de sub dalta-i de granit sa-i iasa, piei ispita, un trup de femeie. Acu\' misogin, misogin, da\' pana cand? Asa ca Pygmalion se-ndragosti pana-ntratat de creatia si creatura lui incat o ruga pe Venus sa-i dea viata (nu-i vorba ca se saturase si el saracul sa tot sarute la buze reci, ca sa nu mai vorbesc de alte cele). Ceea ce Venus, umeda toata (la ochi) de asa subiect de telenovela, facu numaidecat. Si-au trait fericiti, daca nu cumva or mai fi traind si astazi, ca la greci nemurirea se vinde la orice taraba.
Pigmalion ala din titlu e vecinul meu grec, de deasupra, care din pacate nu stie sa sculpteze. Si-am zis ca sa-i fac si lui o bucurie.

Multumiri tuturor celor care m-au citit.

Bogdane, dupa asa o radiografie a laboratorului meu de creatie o s-ajung ca personajul principal din filmul Conversatia (jucat de Gene Hackman), care in ultima secventa isi distruge efectiv propriul apartament, cautand o camera de supraveghere. Tu pa\' unde ti-ai instalat camera? Ia zi, ma vezi si cand ma duc la baie? (ca sa stiu, nu de-altceva).

Solitarule, nu mi-o lua in nume de rau da\' nu pot sa te vad siluind limba romana (chiar daca ei ii place, ca uneori e perversa) si sa stau cu bratele-n san. Ce-i cu constructia asta:
Dorind ca tot ce n-e sortit
Este sa fim doar tu cu mine.
Tie-ti suna romaneste? Mie nu. Nu mai zic ca \"n-e\" nu exista in nici un dictionar.
Ai grija si la ritm. \"Acoperind a mele pleoape\" parca suna ceva mai bine. Daca mai vrei iti mai spun, numai sa tii la tavaleala.
Da-i \'nainte!

Am uitat sa pun o virgula:
\"sa simti fiorul dragostei, fierbinte
cum unduie taindu-ti rasuflarea...

Frumos zis, frumoasa muzica in versurile tale. As inversa doar un pic in al doilea vers din prima strofa:
\"sa simti fiorul dragostei fierbinte
cum unduie taindu-ti rasuflarea... \"
De dragul ritmului.
Cam atat.

Foarte frumos jocul asta cu ba-i al tau ba nu-i al tau. De obicei exista o interactivitate si te trezesti ca poemul e cel care te scrie pe tine. Oricum dupa ce l-ai ajutat sa se scrie, parerea mea e ca nu-ti mai apartine. D-aia nu-i inteleg pe unii \"poeti\" care tipa sus si tare ca poemele lor asa si pe dincolo.
Doar o mica greseala, aproape inobservabila, legata de posesie: stai
cu creionul pe el si nu-i al tau (creionul, sau poemul?)
In rest, numai bine.
PS: si-as mai strecura un \"si\" in versul
\"pe care-l auzi toata viata (si)pe care-l scrii
si-l rescrii nebuneste hohotind hohotind.\"
asa de dragul curgerii (nici nu deranjeaza repetitia).

Frumoasa si plina de caldura poezia asta despre inevitabila era glaciara. Ai grija sa nu te surprinda brusc dezghetul, intr-un zor de zi.
Si apropos, exista si ice tea.

Placuta urechii poezia asta Puia. Dar ca sa fie si mai placuta ar mai trebui sa lucrezi un pic la ritm. De pilda ultimul vers schioapata si rupe melodia strofei, ca sa nu mai vorbesc de confuziile pe care le creaza.
De ce-as mai scrie versul
Ce nu-mi mai e pe plac,
De ce m-as naste iara
Doar pentru ca sa tac?

Acum ritmul e bun, dar eu tot nu sunt multumit cu \"pentru ca sa\". Nu e destul de poetica constructia (desi sunt sigur ca Eminescu m-ar contrazice, daca ar avea acces la Internet).
Si-ar mai fi un lucru care sparge un pic muzicalitatea: cuvantul \"morti\" folosit in strofa a doua. Ce zici de:

De ce-as iubi eu marea
Cand plina e de sare,

E-adevarat ca shimba un pic ce-ai vrut tu sa spui, dar parca suna mai bine.
Hai ca te las, ca nu vreau sa ma erijez in critic si nici sa-ti fac capul mare.
Bafta!

Bravos! Asta e pe departe cea mai buna poezie a ta de pana acum (nu-i vorba ca n-ai afisat decat trei). Iti vine foarte bine stilul asta, dupa parerea mea. Cuvintele se rostogolesc usor, ciocnindu-se discret, ca din intamplare unul de celalalt, cu rezonante cantabile. Ce ti-e si cu semiotica asta domnule! Imaginile si sugestiile de dincolo de ele mi se par cat se poate de fericit transpuse.
Singurul lucru care strica (dupa mine) putin \"parfumul de arta poetica\" din versurile tale e folosirea cuvantului \"creier\" care e pre brusc anatomic si rece. Eu l-as inlocui, daca-mi permiti o sugestie, cu \"meninge. Atat.
Felicitari si bine ai venit in comunitate.

Tot mi-a scapat o repetitie: cred ca ar suna mai bine asa ultima strofa

petalele florii intelepciunii stralucesc
in lumina orbitoare
eu stau in intuneric contempland Spiritul
treptat Lumina Lui imi patrunde in suflet,
iar eu raman nemiscat, tacut si fara ganduri.

Robert, ai reusit sa-mi transmiti starea, ceea ce e minunat. Dar \"si de-atunci eram si mai nefericit\" parca ar suna mai bine \" Si de-atunci sunt si mai nefericit\". In loc de \"Lumina care incepu\", \"Lumina care incepuse\". In loc de \"dorul ma mistuia\" incearca \"dorul ma mistuie\", cat despre ultima strofa mie mi-ar suna cam asa:
petalele florii intelepciunii stralucesc
in lumina orbitoare
eu stau in intuneric contempland Spiritul
treptat Lumina Spiritului imi patrunde in suflet,
iar eu raman nemiscat, tacut si fara ganduri.

Sper ca am pastrat ceea ce vroiai tu sa transmiti. Daca nu, scuze. (am incercat sa elimin repetitile, care stricau ritmul poeziei)

Nu e rau de loc. Mai lucreaza la sugestie si la transfigurare, adica la ceea ce se poate intrezari in spatele cuvintelor.
Da-i inainte!

Hai sa-ti mai zic: evita pe cat poti locurile comune, cuvintele fara miez si verbul \"a se satura\" pe care-l cari dupa tine ca pe o \"repetabila povara\". Si mai ia-le un pic la polizor, nu le mai da drumul asa colturoase.
Tu ai vrut-o!

Pozitive: stilul scurt si condensat, tendinta meditativa, spirit.
Negative : repetitii care pot deveni suparatoare atunci cand nu au un scop bine determinat (verbul a ajuta de ex.) si exprimare mult prea directa, ce te duce mai degraba cu gandul la un fragment de proza decat la poezie.
Lasa-le un pic mai mult la dospit si da-i inainte sa vedem ce iese.
Sper ca n-ai sa te superi pentru aceste cateva observatii, dar chiar cred ca ai ceva de spus. Mai conteaza si cum.