Nimic despre mine

Hiiihi! Ce poezie bestiala!

Iata unu\' care nu iubeste. Felicitari! O sa mergi in iad!

Wow...imi placu la nebunie dar....stii ce n-am inteles eu? Titlul e ,,Nimic despte mine,, si in poezie tot spui \"nimic despre tine\" de mai multe ori...??????????

titlul nu prea are legatura cu textul,prima strofa mi se pare cel putina banala(versuri ,mesaj,rima),a doua tinde sa sugereze o usoara deceptie \"canarul mai canta,cu glas ragusit\", iar in strofa trei observ o desacralizare a iubitei \"imaginea ta nu mai e pe retina\" ...chiar daca exista si o urma de impacare \"stiu doar ca aveai un suras impacat\"...desi tu iubeai un alter ego al iubitei ,acela pus la naftalina,duplicat.

Mi-e mi-a placut. Cu memoria ta senzoriala, volatila bine, si cu frica mea atavica de duplicitati naftalinice.

Coane Petrini, urasc grozav sa-mi explic poeziile si nu dau doua parale pe cei care o fac. Cine pricepe sau simte ceva din ele cu atat mai bine. Chestia cu \"titlul nu prea are legatura cu textul\" mi se pare gratuita, de parca scrie undeva ca ar trebui sa aiba legatura. Doar atat te intreb: si daca are legatura? Daca de fapt intreaga poezie e despre mine, despre cum ma pot uita chiar eu pe mine insumi definitiv si irevocabil? Ce zici, coane Petrini? Imi mai dai o sansa, la o a doua citire?

Descartes avea o indoiala hiperbolica: pina si Dumnezeu s-ar fi putut sa fie un mincinos, si creatia lui sa fie un bluff, dar cel care rostea cuvintul ^bluff^ nu se putea indoi ca exista un privitor al pacalelii. Am citit o data poezia, mi s-a parut f. buna, dar, impins de obisnuintele site-ului, dominat de poezii despre iubire, mi s-a parut doar o ironie cinica la adresa unei iubiri de odinioara. Dupa comentariul tau, Ioanid, am recitit-o, dar era alta poezie, iar indoiala cu privire la sufletelul privitorului ma trimite pe culmile fricii.