Violeta Savu

Foarte frumos! Intr-adevar cand ne aducem aminte de Eminescu trebuie sa o facem ca pe o rugaciune. Si trebuie sa ne amintim mai des. Poemul acesta e o ofranda despre care am naivitatea sa cred ca i-a adus lui Eminescu bucurie, acolo sus in cer. Mi-a placut mult ideea ca Dumnezeu il cheama pe Eminescu atunci cand are \"chef de literatura\". E o alegere buna!

O poezie in care livescul este departe de orice snobism. Versurile stau sub semnul puritatii, cel putin asa am receptat eu mesajul. Imi place mult, mult de tot ultima strofa.
Nu stiu ce inseamna \"tiembla la tierra\".

Persiflare și autopersiflare, dar mai ales ludic. Iar livrescul din final aduce un plus calitativ poeziei. M-am bucurat de o poezie bună care m-a făcut să-mi amintesc de o \"Scară la cer\".

Cornel, ma maguleste atentia ta. Iti multumesc din suflet pentru ca rezonezi la poezia mea!
Dana, m-ai ajutat sa-mi rotunjesc poemul. Pana la urma am suprimat ultimele doua versuri si cred ca asta era cea mai buna solutie.

da, cand esti singura pe drum si lacrimile iti curg pe obraji te simti ca o straina. Dar undeva exista un Crai Nou, o speranta. Frumos. E imposibil ca fiecare dintre noi sa nu fi trecut candva printr-o stare asemanatoare.

E un poem de un realism sfredelitor. Poate ca unora li se vor parea si anumite versuri in plus dar poemul e dedicat inca de la inceput celor care au rabdare sa-l citeasca \"pana la capatul strazii\". Un poem ce ne propune ca subiect de meditatie lumea moderna care fie prin libertinaj, supertehnologizare sau discrepante sociale (sau toate acestea la un loc) atrage dupa sine instrainarea omului fata de om. Din iubire nu mai ramane decat un scurt rezumat.

Printre alte multe mesaje din acest text eu am ramas in primul rand cu impresia ca e un text dedicat dragostei, barbatilor dintre care primordial (se putea altfel?) ramane tatal prin fericirea si drama nastere-viata. Dar implinirile se gasesc in acele straluciri ce nu pot urma decat dupa o iubire impartasita.
Paranteza si strofa imediat urmatoare, dupa parerea mea, ar putea constitui o poezie de sine statatoare cu toate ca banuiesc ca ai inserat aceste frumoase versuri descriptive cu un rol de liant si ca sugestie de atmosfera ce inconjoara iubirea. Ma bucur ca am descoperit o autoare f buna!

Cred ca ai dreptate despre ultimul vers. O sa incerc sa revin asupra lui dupa un timp, acum e prea proaspata poezia si deocamdata nu ma pot detasa de ea. Multumesc din suflet pentru aprecierile tale care pentru mine conteaza destul de mult.
Violeta

Sunt aici imagini de o puritate si o gingasie deosebita. Dragoste adevarata imbracata cu tandrete in metafore deosebite!

Cornel, ma simt norocoasa ca am avut sansa sa ma citesti. Comentariul tau e o radiografie atenta si sensibila a poemului. Si simt asa o implinire poetica pentru ca m-ai inteles f bine. Multumesc mult!

Exista o empatie poetica intre textul tau si al meu. Si asta ma bucura nespus. Am rezonat la intregul tau poem care mi se pare de o profunzime aparte, redata cu o anumita subtilitate. Prima strofa e o introducere reusita si in cuprinsul poemului accentul cade pe \"Alerg și acum
prin coșmarul orbului\". Iar delicatetea se concentreaza in \"fragilele mângâieri ar fi pocăințe\". Un text frumos intr-adevar!