violeta andrei

Are el \"boală\"la femei... Succesu-i e precum se poate , Dar e fatal, ăsta-i temei Că, după el, moarte sunt toate!

Chiar dacă latri și promiți \"Cașul\" că ni-l dai tu, mâine E greu la vot sa fim momiți Cu brânză în burduf de câine

Când razele de lună mă prind în joc spiral Invoc tăria nopții să-nvingă depărtarea. Te strig cu visul iarăși prin spațiul sideral Ca să m-auzi și-aproape să-ți fie îmbrățișarea. Ascund durerea

Demonstrația lui Becali la TV Ai căutat să lămurești Ce-ți poate capul la-ncercare; Dând pumni în el, ne dovedești Că ce nu e,nici nu te doare.

De criza-n temă ,toamna-i vinovată, Că înflorește -ntr-un sezon târziu Și panică împrăștie, alienată , Peste-un bănuț rămas încă verziu.

Strigăm,cât ne ține gura: Să-i batem astăzi pe ASE! Și, dacă ne-o ieși \"figura\", Le-o zicem:\"No...AȘE!\"

De multe ori, când îi privesc, Un gând nu imi dă pace: Ei dorm atuncea când muncesc Și -s treji când n-au ce face!

Cum Păcală ne lipsește, Păcălicii sunt un \"caz\": Una e, să râzi prostește Și alta-i ,să ai haz !

\"Suferința\" lor e ,oare, Vinovată pentru toate? Se-nțelege că îi doare \"Crunt\", fi\'ndcă îi doare-n spate!

În ton cu bruma, cea de gheață, Ce-n toamnă ofilește flori, Ei bruma de bănuți ne-o \'ngheață Într-un salar, cât să nu mori!

Concurs de epigramă la Urziceni Epigramiștii ce \"urzică\" În Urziceni, să-i premiați: Pe fiecare,c-o bășică Și-o diplomă de \"urzicați\"! Pe strada Calea

În toamna asta au răgazul Să se \"încingă\", mai cu foc, Căci de pomană ars-au gazul Și-acuma altul vor în loc.

Lumina Iubirea luminii reînvie -n țărâna seve ascunse înadins Revarsă-n culoare mireasmă păgâna în doruri de cânt necuprins Ea albe întoarceri îmbie-n răstimp din zboruri ce -azurul

Pe un pridvor cu musețel Pitit ,așa precum i-e firea Se tot gândea un virusel S-aleagă Gripa sau Iubirea? Sigur că una ,zile șapte L-ar ține, chiar cu tratament Pe când cealaltă,peste

Din risipiri mi-am adunat ființa Printre ruina unui timp trecut Orbecăind , ales-am umilința Iar din tăcere ,mi-am făcut un scut Cu lacrima-ndreptată către stele Și dorul ghemuit într-un

Al lumii plâns ascult prin firele de gând Și-o lacrimă-mi topește, în zbucium, neputința Sărmanele-mi cuvinte sunt prea firave când Încerc să-mi asum vina de a-i ști suferința N-ar fi

Sărută-mi visele, Iubire Se vor aprinde-n noapte, rând pe rând! Culori îngemănate-n arcuire Punți de lumină așterne-vor în gând. Pășind în doi pe un tărâm feeric Să trecem orizontul, ieri

E plină cârciuma lumii... Unii sunt beți de fericire, alții , îmbătați cu apă chioară! Câțiva suferă de beția cuvintelor! Puțini sunt amețiți de mireasma

Supărat că nu-i "tămâie" La "cădelnițat" cu zel, Unu', treaz vru să rămâie, Dar s-a "afumat" și el.

DNA-i cumplit-acid Când atacă , schimbă gene Și modifică, lucid, Caractere indigene .

Deloc, politician timid, Fiindcă avea minte lucidă, În loc s-aleagă un partid El s-a ales cu... o partidă!

În două lumi, deodată, E-o singură ființă ! Exist, ca o turnantă, Mânată de-o sentință! Când vise prind contur , În lumea dinlăuntru Sunt zâmbet imatur Acolo ,unde intru! Port,

Nu știu când s-a prăpădit Muza mea inspiratoare! Zace sub strat îmbâcsit De cuvinte amăgitoare... Praful pare de neșters, Ce să- fac?Să-i dau crezare? Troglodita nu vru-n