Poezie
Nihil sine Deo!
1 min lectură·
Mediu
Lumina
Iubirea luminii reînvie -n țărâna
seve ascunse înadins
Revarsă-n culoare mireasmă păgâna
în doruri de cânt necuprins
Ea albe întoarceri îmbie-n răstimp
din zboruri ce -azurul își scutur
Mai pune pe fruntea visării un nimb
trezită în aripi de flutur
Se daruie castă,c-o tremurare
sub sălcii ce pletele-și plâng
În liniști de ape, vâslind a-ntamplare
petale în cupe o strâng
Adună-n amurguri inimi- dogoare
să-i \'nalțe altaruri de vers
Și-adoarme ferice-n pulberi lunare
oprind anotimpuri din mers
Reflexie
E freamăt de culoare și mireasmă
Și feciorelnică, sfioasă așteptare
Întruchipare de catapeteasmă
Răsfrângeri de Lumină-s într-o floare...
Ascunde întristarea între spini
Cu dulce amăgire de fantasmă
Ce adastă în căldura unei mâini
E freamăt de culoare și mireasmă
Cu nume de răsfăț ori de descântec
De lacrimă sau castă dezmierdare
Ingemănează doruri într-un cântec
Și feciorelnică, sfioasă așteptare
Se daruie-n volute la fereastră
Și-n binecuvântarea de aghiasmă
Iubire pune-n fiecare glastră
Întruchipare de catapeteasmă
În orice închipuire-i biruință
Ce-o înfățișează lumii cu candoare
Ca semn de împăcare ori credință
Răsfrângeri de Lumină-s într-o floare...
Răsfrângeri de Lumină-s într-o floare
Întruchipare de catapeteasmă
Și feciorelnică, sfioasă așteptare
E freamăt de culoare și mireasmă
001438
0