vinyl -cristina ispas
Verificat@vinyl-cristina-ispas
„si azi”
reușită, da
Pe textul:
„THE DAY AFTER TOMORROW" de Adriana Camelia Silvia Popp
dar ultima strofă mi se pare o bombă urâtă! ori crezi că știm cum e mirosul de la biserică, ori nu, ce să-ți spun: liniște și mir...neh!
Pe textul:
„Umbrele noastre" de Mihail-Adrian Simion
si din gura deschisa
iti curgea
o melodie majita cu sange frumos
versurile de mai sus mi se par forțate și inutile pe aici și mă enervează....
fără ele, ai o poezie completă minunată!
vorbim
Pe textul:
„geniul" de Vâță - Diénes Andrea
\"știi că zarea ar putea fi uneori
strânsă în ghemotoace de hârtie
pe care să le arunci apoi înspre nori\"- cred că te-ai fi putut opri chiar aici. iți dai seama câte spun versurile astea trei despre tine, cel care strânge zarea și o aruncă. practic, unde ești tu atunci, nu pierdut între ghemotoace de hârtie? și cum poate el/ea/noi citi toate astea, dacă nu mai avem acces nici la zare, nici la tine........
vorbim
Pe textul:
„simplitatea atingerilor" de Elena Ciobanu
chinurile facerii și capătul durmului care e doar un capăt oricare, și nu CAPÃTUL la care vreau s-ajung și eu........
offffffff
vorbim
Pe textul:
„Karaoke" de Vâță - Diénes Andrea
cuvinte cu care ne întunecăm aerul din jur DEGEABA. sau, mai mult, pentru a înrăutăți lucrurile...
offff
numai bine(sper că urarea asta nu ți s-a părut ironică, pentru că, de fapt, nu s-a vrut așa...)
Pe textul:
„citesc puțin" de Virgil Titarenco
cred că asta îmi place cel mai mult.
cauți prea febril, de-aia nu găsești....o dată, de două ori, de trei ori...ramificicările duc la rătăcirea ființei, la moarte...hmmm, daaaaaaa...
ps. vezi că \"Înneacă\" nu se scrie cu doi de \"n\"
Pe textul:
„eu-mâna-sertarul" de Mihail-Adrian Simion
atât îți mai scriu: \"Întrebări la care nu s-a răspuns încă\" -Marin Sorescu
Scena II
cristina: - Cine sunt?
v....m
Pe textul:
„Dacă o să mă întrebi, am să-ți răspund..." de Mihail-Adrian Simion
\"însămânțam aerul cu icoane\"- pentru mine verul ăsta spun tot. separați, însămânțați aerul cu icoane reci.
frumos și greu de suportat
Pe textul:
„Târziu, tu..." de Silvia Van
vorbim noi mai multe.
la final te cam pierzi. ai și două trei clișee.
vorbim
Pe textul:
„oamenii reactiilor adverse" de Elena Ciobanu
nu spusesem că nu îmi place cum scrii, ci era vorba despre acea poezie. părerea mea este că nu ai substanță. nu arunci nimic din tine în versuri, ci descrii imagini naiv-frumoase. nu scrii rău, n-ai avea idei proaste, dar nu spui mai nimic. scrie însă în continuare și, pe măsură ce expresia se cizelează și devine mai elevată, stările tale interioare vorn începe și ele cu adevărat să pulseze în versuri.
s-ar putea să fie însă de vină și unghiul meu mai întunecat de privire. poate spasmele distorsionează lumea ta. e totuși puțin probabil....
vorbim
scrie
Pe textul:
„Mireasmă de primăvară" de Anisoara Iordache
Pe textul:
„0722984494" de Livia Rosca
Recomandattu ești agitator
este ultimul semnal
presimt valul rătăcitor
care va reteza
istoria unui vals
și a unui dialog
absent lipsă comunicare
scriu în trei
pași care pleacă
tălpi care îneacă
am pierdut umbra
dansul se ridică
deasupra la nori
e un final
de toamnă magistral
atât a fost
era o metaforă
ca și la tine
tot fără rost
întâlnirea din agonie
muți pe poezie
Pe textul:
„Peisaj autumnal" de Mihail-Adrian Simion
mai întâi muzica.....
apoi cuvintele.......care se aleg din muzică.....
mai întâi viața..............
după aia cuvintele..........
poezia...............
valsăăăăăăm............
vorbiiiiiiiiiim..............
Pe textul:
„Peisaj autumnal" de Mihail-Adrian Simion
nu sunt însă complet fericită. mai e puțiiiiiiiiiiin
valsăm, vorbim.........
Pe textul:
„Peisaj autumnal" de Mihail-Adrian Simion
mie mi-a amintit de \"misterțul cu colți de argint\" a lui Doinaș, poezia care m-a fermecat multă vreme, mai ales prin acel ultim vers \"Însă foarte puțin\"
genial, însă ăsta nu?
minunată poezie, ce să mai zic...
vorbim
Pe textul:
„în-tre-cer-e marele alb" de Vasile Munteanu
îmi fac semne cu mîna
apoi cad în cap
devin acea parte a istoriei
care mănîncă semințe fără să se mai poată opri
în rest
mai nimic
dacă cineva va putea scrie mai jos ceva mai cinic, mai caustic decât versurile astea, eu o să-mi fac niște revizii serioase ale simțului poetic. genial!
zău dacă mi-aș dori să te-ntâlnesc la o discuție. distant, rece, obiectiv, caustic, iar eu virulentă, iute și în contrasens. m-ai face praf cu un singur gest.
are o forță uimitoare poezia asta. plec până nu mă mătură de tot!
Pe textul:
„în rest mai nimic" de Virgil Titarenco
