simplitatea atingerilor

n-am înțeles de ce a trebuit să pui punct la final!?
\"știi că zarea ar putea fi uneori
strânsă în ghemotoace de hârtie
pe care să le arunci apoi înspre nori\"- cred că te-ai fi putut opri chiar aici. iți dai seama câte spun versurile astea trei despre tine, cel care strânge zarea și o aruncă. practic, unde ești tu atunci, nu pierdut între ghemotoace de hârtie? și cum poate el/ea/noi citi toate astea, dacă nu mai avem acces nici la zare, nici la tine........
vorbim

nu stiu de ce, dar simt o nepotrivire de timpuri... si mai \"stii\" ceva? eu voi sti, tu vei sti, el va sti!
ai imagini frumoase

Cu respect
Ion Nimerencu

m-am intors...in primul mult va multumesc ca ati trecut pe-aici si mi-ati pus semne..:-))
Ion, o sa vad ce fac cu timpurile si mersi ca ma tragi de maneca sunt ingrozitor de neatenta, mersi mult...
cristina, punctul e o greseala..na si tu..eram intr-un internet cafe in 2 mai si mi se uita gica peste umar..ma rusinez usor, ce sa-i faci...da, sincer nu m-am gandit neaparat la cititor,este una din implicatii...apoi, nu m-am oprit pentru ca nu este singura...este o imagine care mi-a placut pe de o parte la nivel vizual,dar care imi spune despre noi si vise si iluzii si redesenari mai multe decat iti pot povesti eu aici(apropo sunt doua parti ce nu au altceva in comun decat o anumita melancolie si tandrete..pentru mine...)ei, cam atat , vorbim...

uff, a se citi \"in primul rand\" in comentariul anterior,scuze...
am modificat un pic, mai vedem...