vinyl -cristina ispas

Eu nu cred că mai cere alte verusri, ci pur și simplu trebuie înlocuită toată cu alte versuri.
Dor, sori, săgeată, paradis...Hmmmmm... Le mai putem folosi și pe astea dar trebuie să existe și o punte cu altceva, mai nou, și cu tine, ca să putem rămâne și noi cu ceva...

Sorana,
poezia ta, în ansamblu, nu mi-a spus absolut nimic, adică nu mi-a provocat nici o tresărire.
Streofel astea două sunt absolut înspăimântătoare, cu \"mormânt\", \"înger\", \"țărână\", \"morțile\" \"haos\" etc. Ideea e că ar trebui câteva dintre ele să le mai și sugerăm, nu să le spunem așa, de-a dreptul! Iar \"morții fără morminte\" sunt de o plasticitate incredibilă!
m-am oprit, de fapt, numai să subliniez asta: \"s-au aprins, încins
Toate gurile-cuptoare
Ale celor fără chipuri\". nu știu dacă se ascunde ceva în spatele acestor versuri (cum restul poeziei nu prea le susține) dar eu pot găsi ceva, și asta înseamnă destul.
Încearcă să renunți la semnul exclamării în cazuri ca cel mai de sus și lasă poezia să te ducă ea la intonația corespunzătoare.

Virgil și mie îmi vine să râd, asta ca să știi că cineva privește. De obicei nu-mi plac coincidențele, dar un a ca asta parcî e altceva. Oricum, vă stă bine.
Acum, mă întorc la textul tău și, cumva, nu prea îmi mai arde de râs!
Uite prin ce cred eu că începe să existe poezia ta \"suna dar eu aveam mîinile ocupate cu treabă\",\"pînă la iordan mai era cale lungă\" etc.
Și totuși, calea până la iordan nu ar fi atât de lungă, dacă am înțelege că e și ea foarte importantă - calea, că fiecare nou pas e un botez, dar noi cu \"mîinile ocupate cu treabă\" și surzi nu auzim susurul apei.
Nu mi se pare că se potrivesc în poezia ta cele câtvea versuri mai lungi și expresiile de genul \"iadul e pe încălzire centrală\", \"mânăstirea de surzi\", \" pântecul căruței\". Parcă se simte că ele sunt puse acolo să servească unui scop și, în plus nici nu prea sună bine...
Și iarăși \"cursa de bahamas\"...
Dacă ideea era să faci o poezie care să îmbine trecutul cu prezentul, atunci ar trebui să le echilibrezi mai mult în favoarea prezentului care pare altfel forțat.
Și, ca să închei, poezia ta m-a dus cu gândul la un \"Stigmata\" care vorbea despre manuscrisul pierdut al lui Iisus cel în care se spunea că viața trebuie prețuită în primul rând pentru că ea este darul Domnului.
Vorbim.

Thais,
din toată poezia asta a ta, care nu m-a făcut să simt mare lucru, am reținut un singur vers, dar pe acesta l-am reținut printre acelea care mă construiesc: \"într-un lan de fier ne-am cunoscut vara\".

\"Lanul de fier\" m-a dus cu gândul la toată falsitatea acestei iubiri care are parte de un început atât de straniu (lanul ar trebui să fie un mediu cald, colorat, romantic, care dă senzația de eternitatea prin unduirea holdelor etc, nu?). Și toată alergarea rănită de duritatea asta implacabilă și gesturile ferite și închistate și strâmtorate etc.

De la versul ăsta eu aș construi o altă poezie.
Numai bine, vb

D-Annunzio am citit, dar cu niște ani în urmă, așa că nu se pune. Eu am citit \"Focul\", tu?

Dar nu de-asta am intrat.
Aseară cineva (nu spun cine) mi-a adus \'Barfly (realizat după romanul \"Factotum\"), adică filmul realizat în anul 1987 în regia lui Francis Ford Coppola și avându-i în distribuție pe Mickey Rourke și Faye Dunaway, cu Bukowski ca scenarist, asistând în platou la filmări și interpretând și un mic rol și m-am gândit să ți-l recomand.

Scuze pentru literele când mari când mici etc. Graba...

Cristiana,
deja mă simt frustată.
parcă îmi citeștzi toate cărțile: mai întâi Aglaja Veteranyi, apoi par Lagerkvist, acum Bukowski...
Adică, dacă aș fi înțeles cu Aglaja și cu Bukowski și le-aș fi legat de trend-ul zilei de azi, Lagerkvist nu mai are nici o legătură...

Despre Belane, nu pot să îți spun decât că Nu este detectiv și că probabil, întrebat despre ce avrut să scrie ar fi răspuns ca Marin Sorescu: \"cred că despre un om singur\"...

Cărțile lui Bukowski, pentru a înțelege ceva mai mult din ele, trebuie citite una după alta: mai întâi Factotum, Poșta, apoi Femei, apoi De duzină.
bine, el a scris mult mai mult, dar acestea sunt cele mai importante piese, și citite așa dau ordinea logică a gândiri și mai ales a vieții lui Chinaski, Belane, bukowski.
Întrebarea care rămâne este: Cine căuta \"vrabia roșie\"? Adică o femeie cum nu mai există (în cazul lui una care nu vrea neapărat sex ...), o slujbă cum nu poate exista, o revoltă împotriva căutării acestei vrăbii (Poșta) și....Belane...
Of, aș mai putea scrie încă......

Of, experiment sau nu, aliniere sau nu, eu m-am simțit minunat și m-am bucurat de experiența mea pur și simplu.
Îmi amintesc că eram singură și scriam o poezie privind o fotografie cu ochii, mintea, amintirile, fotografiile și sufletul meu.

Cred că voi alătura toate aceste texte și voi încerca să învăț încă ceva despre oameni...

Alina și Nichita, sunteți minunate și noi ar trebui să vă felicităm și să vă mulțumim.

Îi felicit pe toți cei care au scris, m-am simțit mult mai apropiată de fiecare urmărindu-le versurile și privirea.

Eu aici: \"Arunci o piatră-n apă!\" aș fi renunțat la \"îna pă\" și la semnul exclamării.

Finalul nu se ridică la înălțimea celorlalte versuri, și tocmai el ar trebui să se ridice și mai presus...

Și iarăși nu mi se pare nimerit spus: \"și mă înalț pe vârfuri
să te văd mai bine\", \"privind în trecut
Îți bălăcești picioarele în cer\" etc.
Ai putea avea o poezie foarte frumoasă, dacă ai mai concentra-o puțin.

Mi-a plăcut foarte mult senzația de liniște, de visare, de albastru și deopotrivă angoasa tăcută, mi-au plăcut imaginile, metafora centrală, aerul de secret pe care îl emană poezia etc.
Cum spuneam, problema este cu forma și cu câteva mici îmbinații mai puțin reușite.

Nu voi cita versuri care mi-au plăcut pentru că aș introduce poezia ta la categoria celor cu o singură metaforă și care se susțin numai în întregime.
poate ai să mai lucrezi la ea.
Numai bine.

M-am tot gândit ce aș putea scrie sub textul tău. Dar, până la urmă, ce sens mai are să mai înghesui și eu niște cuvinte?
Un text care ar merita să fie citit în fiecare dimineață, așa, ca o religie...

Ideea ta nu e rea deloc, dar nu e finisată, textul nu e lucrat destul. Uneori el se banalizează urmărindu-și prea concentrat ideea.
S-ar putea scrie un poem foarte bun din toate astea. pentru că poemul este și dulapul și cuțitele etc.
Revin după ce vei mai lucra textul, pentru că sper foarte mult să o faci.
uite ce chiar mi se pare că sună aiurea: \"și nici compartiment de legume nu este\", \"o oală minune\", \"tava pentru friptură\" etc. Le-am ales pe acestea pentru că ele disturbă mult ritmul.

Finalul mi se pare reușit, cum spuneam.
Succes!

Eu cred că e posibil, dar în nici un caz nu putem generaliza. Oricum, eu întrebarea de la final aș fi scos-o din text, pentru că am avut senzația că mă introduce prea dureros într-un alt registru stilistic și că diminuează frumusețea textului tău.

În locul tăcerii, o bolboroseală fără sens, dar în care unoeir încape mai mult adevăr decât în cel mai lucid discurs. Cam ca în cazul poeziei, nu? Oricum, \"nu putem ocoli durerea\".
Vorbim.

\"Tu
egal cu toate
egal doar cu lumina cu pâinea cu vinul
cu viul
Tu clar ca o tobă mică
scris de jos în sus\"

Acestea sunt versurile care mi-au plăcut foarte mult. În rest însă, trupul poeziei mi se pare puțin fals, cu unele exprimări forțate: \"ochiul în aici neștiut\", \"discret alb pe drum\" etc.
Poate mai lucrezi puțin la ea. Vorbim.

Cred că ai mai putea lucra pe aceste versuri, care mi s-au părut interesante: \"Ceasuri stricate
Nopți adormite pe bănci
Drumuri dus-întors
Până la inima fiecăruia\"
Restul poeziei însă nu mi-a spus nimic.

Ok, eu cred că ai unele versuri foarte bune, cum ar fi: \"cu inima pe jumătate deschisă
ce ușor îți veneau ție cuvintele sub dinți
frumos aranjate
ritmuri\", \"număram în neștire coastele dezgolite
ale tale erau totdeauna cu una mai puțin\" și multe care sunt în plus sau pur și simplu dezlânate, cum ar fi: \"lacrimi înghețate\" (în plus), \"nu era o revelație.
doar un vis\" etc.
Eu am să aștept să o rescri (sper că ai s-o faci) și după am să îți spun și la ce m-am gândit, trăgând cu ochiul la coasta asta despre care nu se mai știe dacă e de femeie sau de bărbat...
Vorbim.

În sfârșit o poezie care îmi place întreagă, în care am reușit să mă pierd. Bineînțeles, greșeala de typo am azvârlit-o cât colo.
Foarte frumos zmeul tău. Am senzația că mulți vom rămâne cu ochii lungiți și mirați uitându-ne după el...

Monica,
eu nu prea am înțeles ce e cu \"pe tine te\" ăla. Adică bănuiesc că vrea să fie \"te iubesc\" dar nu prea are sens acolo spus așa. pentru mine nu are sens.
Mi-a plăcut însă foarte mult strofa a doua și versurile \"o fetiță ducea păunii la apă
eu continuam să înfloresc\".
Omul cu cheile trebuie să se fi înșelat pentru că, iată, tu înflorești...
Strecoară-mi și mie încă o floare...

Că adevărul e verde, eu asta puteam să îți spun de mult...
Verdele se teme chiar de Dumnezeu, și eu cred că te înșeli pentru că nu în corcodușe se ascunde până la urmă, ci chiar în copii. Și se ascunde pentru că uneori e tulbure.

\"bună seara draga mea
am venit
ți-am adus un litru de fluturi
n-am gasit lapte
ascultăm Ravel?\"

\"recunosc îmi era groază
să-ți fac tatuaje pe suflet\"

Am subliniat ce îmi place cel mai mult. nu îmi place însă cum sună acolo \"se măsoară în kilograme astăzi\" și nici \"dragostea mea era un concept unicat\" pentru că par forțate.

În orice caz, în ansamblu, am savurat jocul, muzica și chiar și amărăciunea un pic...
Vorbim.

Îmi place, în afară de un singur lucru: finalul. Înțeleg ce ai vrut să faci, dar \"gggggggggggggg\" nu reușește deloc să redea asta! În rest, nu pot să îți spun decât că eu una am să te caut.
Vorbim.