vinyl -cristina ispas

mi se pare cam grabit textul, andrei
tu obisnuiai sa mangai mai mult imaginile si cuvintele si etc. de data asta textul este format mai degraba din cioburi, asimetrii si disfunctii. nu se leaga. e artifical.
pentru ca nu reuseste sa fie nici liric nici prozaic
in fine, nu stiu cat de logica am fost, dar aveam chef sa-ti zic ceva neaparat
si oricum, se intelege ca nu-mi place, nu?

Să o rescrii

Îmi place tare mult cum scrii. Dar, cum deocmadată nu m-am dezmeticit bine pe sub rândurile tale, am să îmi amân un comentariu mai de soi pentru altădată. Bun venit pe site și mulțumiri pentru ridicarea ștachetei unei zile cu poezii slabe.

mersi, aveam nevoie...
cred ca am spus destul.
revin, scuzati!

florin,
este de fapt un text vechi de secole asta. din cauza asta nu mai seamana cu ce ai mai vazut tu prin alte parti
si a mai si fost publicat aici acum foarte multa vreme. poate si din cauza am vrut sa revin cu el...

elena,
cred ca ti.am raspuns si tie. tot eu eram si atunci, un pic altfel ce/i drept!

adina,
din pacate ochii deschisi prea mult dor...

radu,
am sa ma gandesc. nu prea mult, promit!

monica,
mesajul pe care mi l/ai trimis tu nu de mult aproapre cam/a speriat. dupa atata timp chiar ca nu ma mai asteptam sa/si aminteasca cineva de mine...

Andrei,
nu știu nici de unde să încep.
În primul rând, mărturisesc că nu mă așteptam să găsesc pe aici un poem așa diluat. Mă așteptam la orice numai la asta nu!
O iau cu începutul, așadar: \"din umerii mei mârâie câinii turbați ai viitorului\". Eu cu asta sunt de acord. Imaginea, deși duce cu gândul la panourile comuniste cu muncitorul si porumbeii pacii, e plina de forta si cat se poate de sugestiva. Deci, cu cainii nu am nimic impotriva. Nu cainii sunt problema de obicei, ci ce faci cu ei in text.
\"Colții Înspumați\" nu sună deloc bine acolo, pentru că miroase prea a făcătură și pentru că acel cuvânt \"colții\" e prea tare și se bate cap în cap cu efectul de la câinii din umăr. Deci, întrerupe ritmul care după părerea mea ar trebui să fie descendent, ca o liniștire a unei furtuni. Așa văd eu legat de imaginile textului tău.
Asta da \"patu-mi e sfâșiat art deco\", dar asta nu \"cearceafuri de mătase mă înconjoară cioplesc spătarul unui scaun dintr-o cutie toracică iar pentru șezut îmi voi sacrifica pelvisul deși al mamei ar fi mai comfortabil și ne vom topi obosiți pe scăunelul nostru pentru că ne topim din pură necesitate fizică în pași de fandango\"- e obositoare, comună, trivială și fără sens.
Restul poemului mi se pare bine gândit, bine mulat în secvențe, dar îi lipsește ceva. Iarăși forța! Probabil sunt prea mulți de \"și\".
Acum recitesc tot și poemul mi se pare așa o chestie, nu prea extraordinară. În primul rând pentru că nu are verb, adică verbe puternice, dinamice, active, care să mă forțeze să te ascult.
Dacă nu știam cum mai scrii, nu te ascultam.
în al doilea rând niște forțări auirea, cum ar fi \"mușchii înnodați marinărește\" care nu au ce căuta pe acolo.

Concluzia e că nu mai convins deloc. Ai urmărit efectele, dar nici astea destul.

\"cu ochi ce vor simți plăcerea\" -fă-i ceva, zic eu...poate în loc de \"ce vor\", nu știu...
nu o să pretind că știu ce vrea să însemne \"seppuku\"!?

de ce \"vor dormi\"? adică de ce viitorul?
aș inversa \"ne beam...\" cu \"sub pocale...\" pentru că mie mi se pare că duce la un ritm prea plângăreț, iar nu de aici trebuia să extragem tragicul, nu?
ce mi se pare reușit nu are sens să mai înșirui: restul...
care a fost viziunea mea? neliniștea pe care o simți în unele nopți în care parcă universul tot te trădează apărând în alte imagini, necunoscute până mai ieri...
și frică, dar și o putere nebănuită simți atunci, de parcă ai avea o șansă de a schimba tot ce s-a scris până atunci pentru tine și eziți bucurându-te că ai scăpat de ce era rău, dar și nostalgic după ce era bine...
dar, după cum spunea cărtărescu, cititorul și poetul visează diferit...

Mihai,
cu toate că eu nu prea citesc pe site proză, uite-mă pe aici.
Mai întâi subliniez că închid ochii la graba cu care ai scris textul (la care stă martoră și greșeala de typo: \"cu polifonice\") și trec mai departe.
Mi-a plăcut fata care evadează în fiecare zi într-o altă realitate (cărți diferite), fata care e formată numai din bărbie și buze și m-a întristat aproape fără să îmi dau seama lumea asta în care ești închis fără soare, copaci sau păsărele autentice (metroul subteran,telefoanele polifonice dar...)...
Finalul mi-a plăcut și el.
mi se pare clar că tu ești acum cu ea (cu alte cuvinte trăiești o fantezie) pentru că sunetul ceasului îți este schimbat...
Dacă nu ar fi fost ceasul ăsta m-aș fi gândit la cel puțin încă două variante:
1. tu ești într-un fel ea pentru că îi citești aceleași cărți și te gândești că dacă nu o poți aborda în realitate, poate în fantezie îți va fi posibil...
2. tu nu exiști decât în mintea ei- un personaj fictiv...

Am remarcat, bineînțeles, și faptul că ea are cărțile îndoite - semne de carte - deci secretul era acesta: ea nu citea o carte pe zi, ci citea fragmente, lumea ei era continuă...
Aș putea să mai caut încă multă vreme așa prin textul ăsta...
Un început frumos, Mihai. Bun venit pe site!
3.

Monica,
ce să mai zic? Bine te-am regăsit!

Alina,
am schimbat puțin sistemul, ca să zic așa. Acum îl fac mai sărac și când am chef de modificări adaug cu grijă. Pentru că sunt într-o zonă poetică a albului și a săracului.
Vorbim.

Claudiu,
o să am grijă de repetiție.
exact cum îi spuneam Alinei, acum o iau în sens invers, d ela foarte simplu (și de data asta autentic și fără jocuri verbale gratuite) spre tușe mai groase. Din cauza asta și textele de mai sus sunt cumva mai mult schițe. Urmăresc personajul și liniile de fugă ale spațiului lor.

Rezolvăm noi cumva cu trocul.

Claudiu,
ai foarte multe repetiții supărătoare în strofele a doua și a treia.
Dacă ai vrut să creezi cu ajutorul lor un ritm obsedant, nu cred că ți-a reușit foarte bine. Mă bucur să văd că mai trăiești.
Finalul nu a ieșit nici el grozav, deși ideea nu e rea.

Diana a spus că nu e vorba despre o critică literară, insist.
Și articolul ăla scris atât de \"bine\" din Timpul tot din cauza unei \"asonanțe\" a ieșit așa?
Domnule Geană, oricât de Domnul Geană ați fi, nu puteți folosi un plural greșit, oricare ar fi motivația! Nu există domnule așa ceva!
A! Nu sunt doamna Ispas, ci domnișoara Ispas. Mulțumesc.

Domnule Geană, dumneavoastră ați avut plural \"pianuri\" în loc de \"piane\". Vă amintiți că v-am mai spus, nu?
În altă ordine de idei, Diana a precizat de la început că nu face critică literară. Nu ați citit și asta?
Eu zic că pentru ce și-a propus, ne spune destul.
Am răspuns așa de categoric pentru că m-am săturat de atâția lupi moraliști.
Ãsta e atac gratuit ce faceți dumneavoastră și ar trebui să vă mai opriți.

Eu ma opresc numai sa intreb autoarea daca o sa incerce vreodata sa descopere daca are talent sau nu.
Pentru ca asa, cu referintele astea infinite la alte opere, nu cred ca-si poate da seama. Inauntrul tau nu exista nimic interesant?
O sa-mi spui ca in tine rezoneaza toate astea. Eu cred ca sondajul si reculul sunt doua lucruri diferite iar cel de-al doilea este cu mult mai superficial fata de primul.
De ce iti spun toate astea?
Din textele tale nu se simte nimic, pentru ca sunt in primul rand expresii afective venite de la altii, apoi sunt aglutinari de diverse ...
Si de asta spun ca eu cred ca ar trebui sa-ti cauti talentul si sa cauti sa vezi daca ai ceva de spus, pentru ca pana acum am asteptat si am vazut numai ca \"ai mana\" si atat. In rest, nici inteligenta nici sufletul nu vin sa lege textul. Cum cu o floare nu se face primavara, nici cu o metafora nu se face poezie...
Probabil au sa-mi sara multi in cap. Le spun de acum ca, daca tot se obosesc, sa te apere pe tine si nu sa ma acuze pe tine de nu stiu ce, pentru ca oricum nu raspund si nu ma intereseaza.

Claudiu,
am impresia că textul tău se pierde din cauza faptului că, deși mizezi pe descriere dinamică, explozivă, din alergare (dublă-cu referent material și livrescă) pentru a aduna cât mai multe simboluri și istorii fără sens unele ieșind din altele la sfarsitul filmului până)aglutinezi o grămadă de explicații și adnotări(plus întrebările) care îngreunează textul și-i taie avântul.
Poate mai lucrezi puțin la el...
Ce îmi place? îmi place atingerea deopotrivă a vitezei și insensibilității,alături de imagini delicate și hipersensibile, goana nebună și momentul de relaxare (dar tot \"în alergare\"), folosirea simbolurilor false, degradante, alături de cele devenite arhetipale, concentrarea și dilatarea sensibilității celui care privește, de parcă ar începe din când în când să vorbească singur pentru a nu-și mai asculta gândurile...
Eu asta am vazut.

Iarina,
nu poezia este neterminată, eu sunt.
Vbim.

Claudiu,
mulțumesc pentru apreciere. Și pentru steluță.
Eu deja nu mai pot spune nimic despre starea pe care o emană poezia asta, pentru că m-aș înșela mai mult decât oricare dintre voi.
Vbim.

Claudiu,
textul zilei, huh?
Păi atunci, ce-aș mai putea eu adăuga?
Vbim.

Daniel,
eu cred că niciodată ceea ce se ascunde în spatele apelativelor \"mamă-tată-frate\" nu ne este atât de familiar pe cât ne-am dori.
Mulțumesc și vbim.

mammoth,
fata verde ia în considerare observația dumneavoastră și se chinuie să miroasă altceva în zona aia, mai simplu și mai rafinat
fata verde mulțumește la mammoth

Ai dreptate, Silvia. Zău că ai!
Am să mă mai gândesc acolo.
Vorbim.

Silvia,
parcă iar nu suntem pe aceeași lungime de undă. Eu nu cred că ochiul meu critic și felul în care văd poezia altuia are legătură cu ce scriu.
Mă supăr foarte greu și nu cred că tu ai avea șanse s-o faci. Ar trebui să-mi fii vârâtă în suflet rău de tot și să faci parte din lumea în care chiar respir, ca să o poți face.
Cât despre textele mele, aștept un ochi care să le citească detașat, dar de când eu nu mai comentez nici nu mai exist. Din cauza asta nici nu prea mai scriu...
În fine, poate la un moment dat ai să-ți faci timp să vorbim și ai să înțelegi mai multe atunci.

Fata verde s-a simțit puțin sugrumată de atâta roșu, dar mai ales de două versuri pe care nu le-a putut asimila nicidecum în culoarea ei:
\"catedrale roșii printre vertebre\",
\"sau le-a plâns prea mult o depărtare\".
Pentru mine anul ăsta roșu înseamnă un sfârșit înșelător, un roșu al zorilor. Știi ca după o noapte valpurigică, misterioasă, obscenă, sângeroasă, obositoare până la lacrimi roșii etc vin zorii aceia apocaliptici dar în care se ghicește totuși lumina deconstructivă, simplă.

De fapt, eu de aici aș fi păstrat numai primul vers:
\"nimic deosebit e anul maimuței
se poartă vise în roșu tăceri și cuvinte în roșu
catedrale roșii printre vertebre\", dacă stau să mâgândesc mai bine și astea mi se par și ele inutile \"se cerne dimineața din stele de coral
prinse disparat și în șiraguri de palăriile nopții\" pentru că se înțelege după \"ferestrele roșii de nesomn\" că e dimineață. Eu cred că ar căpăta mai multă forță.
cam asta am văzut eu la ora 9.06.
Vorbim.

Simona,
pe mine m-a izbit rezonanța imposibilă din coada versurilor. Nici nu am putut citi din cauza asta.
Recită și ai să vezi și tu.
Am observat că de multe ori forțezi rime. Multe și supărătoare. Poate încerci să mai scapi de ele.