ca o tobă mică

Tu egal cu toate egal doar cu lumina cu pâinea cu vinul cu viul Tu clar ca o tobă mică scris de jos în sus ca vântul prin lan ca ochiul în aici neștiut știut de rotund discret alb pe drum nu merg nu ascult urma urechii se pleacă și zboară înoată curat printre iluzii Tu ești egal cu palma mea care nu se deschide în rugăciune cu pasărea de stuf rătăcită în vie trăiesc într-o mandala-lume desenată de Tine în centru e inima spre margini la fel locuiesc într-o mandala-prezență și îți scriu că uit.uit.uit. uit uit dar Tu nu înceta să mă îngâni: copilul meu, îți vei aminti...