Grig sau răbdarea țipând - Clara (2)

Clara, fiica unui comunist din clasa intelectuală, chiar burgheză – au mai existat și din aceștia, primise o educație aleasă. Mersese în copilărie și adolescență atât la Paris și Viena cât și la Moscova și Leningrad. În timpul studenției era zilnic luată cu mașina la ieșirea de la facultate. Minte deschisă, inteligentă, pricepută, asimilase cunoștințe din multe domenii, dar o atrăsese medicina, la disecții era mai curajoasă decât toți băieți. De la început atrăsese privirile tuturor prin înfățișarea sa zveltă, cu tenul alb, părul negru și des, pe care îl ținea mai mereu strâns pentru că era foarte rebel! Ochii cercetători, cutezători, ispititori, de un albastru intens cum rar se întâlnesc, sprincenele arcuite – cărora nu le făcea nici o corecție, genele negre și lungi, nasul drept și gura senzuală, toate acestea se încadrau minunat în ovalul fără cusur al chipului său. Era mereu elegantă și mirosea a parfum fin, franțuzesc. Chiar dacă în prima zi de facultate, când venise cu părul împletit și strâns coc în creștetul capului – cu toate că la modă era fie bobul, fie retezat până la umeri - dăduse impresia de țărancă parvenită, după prima săptămână toți colegii se convinseseră că o evaluaseră greșit. În săptămânile care urmară începură să apară nedumeriri în privința modului tranșant în care Clara spunea lucrurilor pe nume - folosind uneori un limbaj destul de vulgar pentru o fată cu educația ei - mod care incomoda sau provoca rumoare, contrastând cu înfățișarea sa fermecătoare și originile sale alese. Dacă la început băieții o admiraseră în secret, prin anul al II-lea ajunseseră să se teamă de ea, sau mai degrabă de felul ei direct de a fi. Lui Grig nu-i păsa de limbajul ei, i se părea chiar incitant, tocmai pentru că el nu îndrăznise niciodată să se exprime atât de liber. În primul an, când un coleg o complimentase în legătură cu silueta, Clara replicase: „Ar trebui să-i mulțumesc mamei care, ar prefera să trăim numai cu Duh Sfânt, dacă s-ar putea! Mereu ne amintește că nu trăim ca să mâncăm ci mâncăm ca să trăim! Din cauza zgârceniei ei, sunt copil unic!” Când s-a introdus limba rusă ca disciplină de studiu obligatorie, ea care o știa destul de bine, ajunsese să terorizeze profesorul ce primise și el o pâine în cadrul noului sistem, probabil pe baza adeziunii la partidul comunist puternic dirijat de la Moscova, că doar nu circula degeaba sloganul ,,Stalin și poporul rus, libertate ne-au adus!” Clara vorbea în rusă la oră, iar când vedea că profesorul are dificultăți în a o înțelege, se întorcea spre colegii din amfiteatru și-i apostrofa, în românește: - Nu știți limba fraților noștri de la răsărit!? Poate vreți să vorbim în franceză sau germană - limbile imperialiștilor!? Având în vedere tematica abordată și tonul pe care spunea toate acestea, nici profesorul și nici colegii nu știau cum să reacționeze! Aproape că sărise calul, prin anul al II-lea, când la Anatomie studiau despre aparatul genital. Atunci, spuse de față cu profesorul: - Hai băieți, care-i curajos !? Să și-l expună pentru studiu ! Când văzu fețele consternate ale colegilor, adăugă, zâmbind: - Să mi-l arăt eu mai întâi!? Ca tot e egalitate de gen! Dar al nostru nu are mare lucru la exterior, iar pentru interior nu mi-am rupt încă himenul! Profesorul interveni imediat și o atenționă că se află într-o instituție de învățământ, nu într-o casă de toleranță! Clara, căreia îi mersese cu profesorul de limba rusă, sperase că va avea și acum ultimul cuvânt, de aceea continuă: - Păi dacă au fost desființate, să nu mai studiem aparatul reproducător?! - Îl studiem pe cadavre, domnișoară ! Răspunse profesorul, enervat, care nu se lăsă intimidat. - Cadavrele nu se mai reproduc ! Insistă Clara. - Noi facem studiu, nu reproducere ! O apostrofă profesorul hotărât. - Țara are nevoie de natalitate ridicată, pentru susținerea dezvoltării economice! Se încăpățână ea să continue. - Atunci mergi și studiază economia! După astfel de discuții, unii spuneau despre Clara că-i agent provocator ce se infiltrase ca să timoreze studenții și profesorii. Dar fusese prima pe lista celor admiși la facultate, iar acum avea cele mai mari medii, și le avea pe merit. Probabil, făcea show-ul de la cursuri, ca să se mai descarce de tensiunea care într-adevăr cuprinsese întreaga societate în anul 1950. Își permitea, avea protecția tatălui foarte bine plasat. La sfârșitul celui de al IV-lea an de studiu, Clara s-a măritat cu procurorul Ștefan Bârlădeanu. În toamna ce a urmat, era deja însărcinată și avea o atitudine mult schimbată. Era mai reținută, mai închisă, nu mai părea arogantă, nu-i mai sancționa pe proști, parcă nu mai era nici așa de deșteaptă, în orice caz nu mai învăța ca înainte! Nu făcea nici gărzi la spital ci doar stagiile obligatorii de practică. Unii spuneau că tatăl ei fusese detronat din funcție și pe cale de a fi eliminat din sistem, pentru că nu acceptase unele ilegalități pe care le făceau tovarășii din partid. Tot cu mașina pleca de la facultate, numai că acum era a soțului, nu a tatălui. În ultimul an de facultate, cu toate că avea copil mic acasă, a redevenit Clara din primii ani de studenție, cu cele mai mari note, veselă, glumeață, ușor nebunatică, ușor acidă.