Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Proză

Grig sau răbdarea țipând - Prietenii (3)

5 min lectură·
Mediu
Când balanța bugetară a început să încline în favoarea lui Grig, prietenul său Vlad nu ezită să se împrumute de la el. Motiva că a rămas fără bani deoarece a trimis copilului în provincie dar de fapt cheltuia pentru a trăi pe picior mare cu diversele femei din viața lui, pe care le schimba aproape precum ciorapii. Grig Stăncescu, chiar îi spusese odată: - Măi Vlad, tu umbli cu pantalonii pe jumătate descheiați să nu ratezi nicio ocazie! - Ei, și ce-i cu asta! Trebuia să stau ca tine până la treizeci de ani ? Noroc cu Clara că și acum erai fecior! Vlad știa ceva din povestea cu Ruxandra, dar exagerase intenționat să-și amărască prietenul și să-l determine să facă destăinuiri; prea era secretos! - Cine începe târziu are șanse să termine târziu! veni replica celui tachinat. Cei doi nu-și prea povesteau aventurile amoroase. Vlad îi relatase, în adolescență, despre experiențele lui sexuale, dar avea așa de multe încât Grig îi spusese, la un moment dat, să înceteze, închipuindu-și că fabulează. El nu avea la acea vreme cu ce se lăuda. Și nici nu i se părea normal să asculte anumite intimități, chiar dacă erau prieteni. Acum, când Vlad îl invita în oraș, Grig, care știa că este pus în inferioritate de șarmul și fizicul prietenului său, câteodată, îi mai răspundea: - De ce să merg? Să văd cum se uită fetele după tine?! Mai bine mă duc la club, acolo sunt sigur că pot să fiu eu în centrul atenției! După ce terminase de antrenat cele șase serii de milițieni, primise statutul de medic sportiv cu un sfert de normă la Clubul Dinamo. Dar el se ocupa mai mult de antrenamentele sportivilor decât de sănătatea acestora. De la Club îi venea o bună parte din bani prin competiții și pariuri. Cum el le cunoștea tuturor sportivilor capacitatea de luptă, ghicea de cele mai multe ori învingătorul. Însă cel mai mult câștiga atunci când se confrunta personal cu vreun profesionist. Dar nu era prea des în cărți pentru că nu erau mulți dispuși să se lupte cu el. Căpitanul avea un sistem destul de bine pus la punct cu pariurile, care nu erau oficiale și s-ar fi lăsat cu arestări dacă ar fi fost descoperite. Pe Magda, cu cinci ani mai mică, o văzuse crescând și o cunoștea destul de bine. Părea a avea un suflet bun, dar era ușor schimbătoare, în funcție de interese. Prezenta emotivitatea și îngrijorarea temperamentului melancolic, dar compensa prin energia și puterea temperamentului coleric. Era politicoasă, amabilă, sociabilă, deschisă - într-un cuvânt, toate trăsăturile necesare unei persoane pentru a se descurca în viață. Mai ales că avea un tată general-maior! Actualul general Maxim făcuse școala militară împreună cu Aristide Stăncescu – tatăl lui Grig – dar cel din urmă fusese retrogradat soldat cu câteva luni înainte de a muri. Când a anunțat că vrea să facă dreptul, Grig a întrebat-o: - Cum o să hotărăști de partea cui e dreptatea? - O să învăț în timpul facultății! - Măi Magda, spiritul dreptății nu se învață la optsprezece ani! E setat genetic și dacă nu l-ai descoperit până acum…! Când între Grig și Vlad s-a iscat o dispută pe marginea decretului de închidere a mânăstirilor, dat de comuniști în anul 1959, Magda, proaspătă avocată, a făcut dovada tactului și diplomației specifice temperamentului flegmatic, reușind repede să aplaneze conflictul dintre cei doi, convingându-i că își merită pe deplin diploma de licență. Cu Magda se culcase o singură dată, la vreo doi ani de la revenirea din provincie, după ce aceasta aflase de escapadele lui cu Clara care, zăpăcită cum era, îi făcuse o reclamă grozavă. Magda îl invitase atunci la ea, când părinții ei nu erau acasă. El nu se așteptase la avansuri din partea ei; îi făcuse și înainte vizite, dar prietenești. Ea insistase, iar el, în amintirea zilelor în care-i curgeau ochii după ea, a cedat, dar a avut grijă să nu „apară” urmări! După evenimentul respectiv, a mai încercat Magda să-l ademenească, dar Grig a reușit de fiecare dată să se eschiveze. Nu avea gânduri serioase și nu dorea să-i strice reputația. Știa că în familia ei este o boală genetică și nu ar fi vrut să aibă urmași cu probleme de sănătate. Magda avea un frate mai mic, despre care nu știa foarte multă lume și care era undeva în provincie la un spital sau la niște rude. Toate astea le aflase Grig încă din timpul facultății, când prietenia lui pentru Magda tindea să se transforme în altceva. Maică-sa, precaută, l-a informat, dar i-a impus să păstreze secretul. Pe atunci nu o crezuse, dar mai târziu, când auzise și din alte surse varianta respectivă, devenise prevăzător. Grig era și darnic și risipitor - se poate să fi fost ceva din gena boierilor, principalul era că, de vreo doi ani, avea întotdeauna bani. Dar cine are noroc la bani nu are la femei. Pentru Vlad era valabilă viceversa, chiar dacă le cucerea repede nu reușea să le păstreze. Pe Grig îl plăceau doar cele pe care nu le plăcea el, ori erau măritate, cum era Clara, ori mai jos ca statut social, ca în cazul câtorva asistente de la el de la spital. În vremea respectivă se punea mare preț pe studiile superioare și el, cu orgoliul lui, era dispus să rămână holtei decât să facă o mezalianță!
007
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Proză
Cuvinte
895
Citire
5 min
Actualizat

Cum sa citezi

Victoria Bujoreanu. “Grig sau răbdarea țipând - Prietenii (3).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/victoria-bujoreanu/proza/14204887/grig-sau-rabdarea-tipand-prietenii-3

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.