Grig sau răbdarea țipând - Prietenii (2)

După război Grig era destul de strâmtorat cu finanțele pe când Vlad care se descurca destul de bine făcând speculă mai avea și un tată cu venituri substanțiale. De aceea îi oferea mereu bani pe care acesta, de cele mai multe ori, îi refuza. - De ce ești așa de orgolios!? Ce, dacă tu ai fi avut și eu nu, nu mi-ai fi dat!? - Probabil nu o să aflăm niciodată! Îi răspundea Grig căruia, pe atunci, i se părea că nu mai vede luminița de la capătul tunelului. Nu același lucru putea spune despre Magda care, pe vremea aceea, doar îi răspundea la salut și atât. Odată și-a schimbat chiar direcția de mers ca să nu-l întâlnească. De atunci a început el să o evite pentru a nu se simți prost. Abia când a ajuns el în anul trei de facultate a început ea să revină la sentimente mai bune. Probabil pentru că abia atunci reușise maică-sa să-i facă un nou costum de haine. Vlad, încă din copilărie, avusese lipici la fete, toate-l simpatizau. În adolescență, după ce maică-sa fugise în străinătate, toate domnișoarele din bloc i-au oferit compasiunea. I-ar fi oferit-o și fără motiv că era băiat simpatic. Când Grig începuse relația cu Aniușa, Vlad fusese nevoit să se însoare cu o studentă dintr-un an inferior pe care o lăsase însărcinată. Fata, cu origini sănătoase, era din provincie. Degeaba o acuzase el că păstrase copilul din dorința de a intra mai repede în rândul clasei intelectuale, de însurat tot trebui să se însoare! Doctorul Radaicovici - tatăl lui Vlad – insistase! Credea încă în veridicitatea proverbului sculatul de dimineață și însuratul devreme sunt două lucruri bune la casa omului și spera că noua responsabilitate îl va aduce pe fiul său cu picioarele pe pământ. În scurt timp doctorul muri, în urma unei boli necruțătoare, nici nu apucă să-și vadă nepoțica. Soția lui Vlad, după ce născuse, nu mai reușise să țină ritmul cu colegii. Ea intrase la facultate, mai mult pe baza dosarului, decât pe baza mediei. În primii ani după proclamarea republicii cei cu origini sănătoase ocupau optzeci la sută din totalul locurilor în facultăți și puteau intra și cu media cinci pe când burghezii puteau rămâne pe dinafară și cu media nouă, iar cei acceptați mai trebuiau să plătească și taxă. Cum socrul murise veniturile familiei scăzuseră dramatic iar tânărul cuplu, format mai mult prin constrângere decât din dragoste, risca să se dezmembreze. Vlad care era un Don Huan, nici după căsătorie nu s-a liniștit, iar după nașterea copilului dădea din ce în ce mai rar pe acasă, asta și din cauza statutului său de student intern care trebuia să fie mai mult la spital. Când soția supărată de infidelitățile și indiferența lui l-a părăsit, nu a rămas neconsolat. Și atunci a fost alinat de multe dintre cunoștințele tinere de gen feminin pe care le avea, și avea destul de multe! Mereu era compătimit: „bietul băiat, nu a avut noroc!” Vlad plătea acum pensie alimentară dar rămăsese în apartamentul tatălui său în care își făcea liniștit de cap de câte ori avea ocazia. Și avea destul de des. Fiind căsătorit din timpul facultății, colegii de la spital nu știau că fusese însurat, și toate domnișoarele aspirau la titlul de doamna Radaicovici. Când Grig s-a întors în capitală, după ce lucrase doi ani în provincie, și s-a angajat la același spital în care lucra și prietenul lui, a rămas surprins de imaginea de tânăr necăsătorit pe care Vlad și-o proclamase. Nefiind o fire comunicativă și nici delator, nu a devoalat adevăratul statut al prietenului său, de bărbat divorțat și cu copil.