Grig sau răbdarea țipând - Clara

Clara îi făcu propuneri indecente, prima dată, chiar în ziua în care trenul mortuar cu Grigore Preoteasa - ministru de externe - sosea din URSS. Omul de stat plecase să sărbătorească patruzeci de ani de la revoluția comunistă din Rusia și se întorsese pe năsălii, cum se spune în popor, din cauza unui accident aviatic. Știa de la mătușa Olga că respectivul își făcuse autocritica după arestarea lui Pătrășcanu. Grig îi reținuse numele doar pentru că era tizul lui, nu că l-ar fi interesat politica. Tanti îi spusese odată: „Poate făceai carieră politică dacă semănai cu maică-ta înfipt și guraliv! Ghinionul tău că semeni cu mine, mai taciturn! Dacă Nina nu ar fi fost regalistă convinsă sigur ar fi avut o funcție importantă acum.” El era fericit cu asocierea, își cunoștea caracterul, dar carieră ar fi vrut să facă în sport. Pentru a reuși în politică ar fi trebuit să aibă carismă sau talent oratoric, și ambele îl cam ocoliseră! Oricum ar fi fost, nu era genul care să depindă de cineva, să fie nevoit să asculte ordinele și directivele date de sus, să aprobe atunci când nu era cazul sau mai ales să lingușească pentru a nu fi exclus. Profitorii și prefăcuții au astfel de aptitudini, și el nu se considera nici una nici alta. La conducerea țării erau majoritari membrii Partidului Muncitoresc. Avusese o tendință să se înscrie la comuniști pe când era în ultimul an de facultate, dar mătușa, probabil pentru a-i tăia elanul, îi destăinuise tocmai atunci genealogia familiei! Așa aflase că, chiar dacă arăta el a țigan, avea mai mult sânge boieresc decât de șătrar. Cu statutul de țigan se mândrise mai mult taică-su care se bătuse deseori cu pumnul în piept, la propriu, exclamând: „Șatra Habului vine din Extremul Orient!” El, pe atunci, doar privea fascinat șarpele tatuat pe corpul părintelui său, șarpe pe care și acum îl asociază cu cel imprimat pe unele ambalaje ale produselor farmaceutice. După debutul aventurii cu Clara fu privit cu alți ochi de colege și mai ales de unele asistente care începuseră să-l considere o partidă atractivă. Grig se gândea că a venit soarele și pe strada lui, după cum îi spunea mătușa în adolescență.