Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@victor-tarinaVȚ
Victor Țarină
@victor-tarina
Poezie

Sticla de martini

1 min lectură·
Mediu
Se făcuse noapte și pluteam
într-o mare, fără valuri
de martini
Ca să nu mă înec, l-am înghițit pe tot
Abia atunci am înțeles că de fapt
mă aflu într-o sticlă
o sticlă fără dop
De sus mă strigau oamenii
uneori chiar îmi aruncau câte o scară
de sfoară, pe care nu izbuteam
să mă urc
Și tot învârtindu-mă ca un cărăbuș
în imensa sticlă am observat
că mă aflu într-o altă lume
o lume în care toate sunt de sticlă
Infinitul e de sticlă, dragostea
e de sticlă,lumina e de sticlă
copacii sunt de sticlă
Da, a trebuit să plantez și copaci
Dar copaci fără umbră, căci umbra
ar fi fost de sticlă
și-ar fi fost păcat
1977
022196
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
119
Citire
1 min
Versuri
23
Actualizat

Cum sa citezi

Victor Țarină. “Sticla de martini.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/victor-tarina/poezie/14148975/sticla-de-martini

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@maria-elena-chindeaMC
Maria Elena Chindea✓
Metafora fragilității acestei dimensiuni în care ne sculptăm existența - a devenit acum mai mult decât evidentă la nivel planetar. „o lume în care toate sunt de sticlă” - ne poate face transparenți, n-am mai avea unde să ne-ascundem umbrele, am putea face ceva cu ele, pe de altă parte conștiința că suntem casanți - ne-ar putea mări frecvența energiei empatiei și compasiunii, care ar fi un uriaș bun câștigat în aceste vremuri sterilizate de afecte! Cu atât mai mult cu cât „dragostea e de sticlă” și o putem pierde oricând. Ce ne-ar mai rămâne?
0
@victor-tarinaVȚ
Victor Țarină✓
Multumesc pentru comentariu. Bucuros ca se poate vedea atât de departe in textul meu.
0