Victor Potra

Doru, nu-i cu supărare, căci nu era pic de răutate în vorbele tale. Și apoi ce valoare ar mai avea cuvintele dacă nu ar veni din interior, cu nervi și trăiri, all included ? :)

Cozan, nu pot decât să mă bucur că am contribuit, cât de puțin, la inspirația ta debordantă care creează imagini cu atât mai verosimile cu cât sunt mai neașteptate. Întreabă-l pe Sfântul Petru dacă i-a trecut supărarea de când i-am ars anteriul cu țigara, pe vremea când ocupam funcția de arhanghel în dosarul celest al soldatului Jonel. Parcă-i ascunsesem pistolul ăla cu apă... L-o fi găsit de-atunci, deh, că e mare stropicios... :))

Încă 25 de zile fără sporturi extreme. Cel puțin... Merci pentru intenție :))

nu-ți dă minte (înțelepciune) - spunea unul dintre întemeietorii filosofiei grecești. Mă îndoiesc profund că am cunoștințele necesare, ca individ, pentru a produce revelații planetare, Anghele. Eu am altceva, doar un spirit critic extrem, care poate pune întrebări până la limita blasfemiei. Cunoștințe au alții. Ce te face să crezi că este o partidă pe care intenționez să o joc singur în continuare? Crezi că nu sunt conștient de golurile din cultura mea, sau că îmi place să fiu redus la tăcere periodic prin referirea la surse pe care nu le cunosc? Sau să rămân în spațiul strâmt al unei cunoașteri parțiale și aproximate? Nu te osteni să mă ataci pe o motivație pe care sunt primul s-o recunoască. Pe de altă parte, pertinența unei probleme nu ține întotdeauna de greutatea rucsacului de cărți din spate...

Și cred, de altfel, că m-am agitat deja excesiv în subsolul textului lui Călin, pace vouă, tuturor celor ce ați trecut pe aici :)

Instructiv că au venit să ne mustre, cu moderație, cei care în principiu au avut cuvinte bune de spus despre încercările noastre literare, atât ale mele, cât și ale lui Cornel. Mulțumim pentru sinceritate, Doru.

PS. este \"Talantul\" sau \"Talentul\" ? :)
V.

Că ce-am eu cu tine, Căline... Ești un om bun (asta se vede de departe), un poet talentat și un om deschis la minte. Ne-bun să fiu să mă zgornesc cu tine... :) Nu-i cazul să te enervezi... Că eu nu m-am lăudat cu spiritul meu științific, doar cu lipsa mea de spirit... :)) Știi, ca un mecanism infernal construit din neuroni, fără suflet, care ticăie din taste... :))
Repet, că poate ți-a scăpat: un text bine documentat, scris într-un limbaj accesibil, prietenos. Foarte util.
Chiar l-am citit cu plăcere.
V.

... de publicarea și dezbaterea și pe acest site a acelei evanghelii ascunse de draga noastră biserică, încă de dinainte de schismă...
Dacă e să ne spulberăm, să o facem cu folos...
Cam de Crăciun cred că o să mă apuc, atunci o să am timp... :)
Cu mare poftă de viață,
V.

nimic altceva decât proteine... Dar nu trebuie să te simți vexată, nu era un experiment pavlovian, de testare a reacțiilor. Ci de abordare literară. Evident însă că reacțiile sunt prețioase, ele transmit, de la persoane avizate, repere pe conținut și pe formă...
Deci mulțumim... :)
V.

\"Aceasta dovedește extraordinara grijă și acribie a Bisericii de a transmite textul biblic nemodificat de-a lungul mileniilor. Este o dovadă ce lasă fără drept de apel orice contestare sau fabulație a timpurilor noastre.\"

Cam obscur mai sus... Vrei să ne explici? Și dacă te referi la ce cred eu, să aduci și niște argumente?

Altfel un text bine documentat, scris într-un limbaj accesibil, prietenos. Foarte util.
V.

Da, mă bucur mult că de astă dată toată lumea și-a adus aminte că suntem într-un atelier literar... Unde facem experimente, nu-i așa?... :)
Exista un vers într-adevăr poate prea violent, și prea devreme în scriere, care greva apoi toată percepția. L-am înlocuit. A mai rămas o singură expresie cu adevărat dură, dar nu este adresată divinității în sine. Deocamdată o păstrăm, pentru noi ea relevă o stare de fapt. Dar în continuare așteptăm percepția voastră.

Andrei, mulțumim pentru observații, mecanismul este expus pentru că eu încă nu știu să interacționez într-un jam, de aceea articulațiile sunt încă vizibile. Nu am avut, nici eu nici Cornel, foarte mult timp la dispoziție... Poate pe viitor totul va fi mai \"uns\"

Ștefan, mulțumim pentru corecții. Trecerea fecioarei la plural la început ar modifica însă prea mult mesajul, credem noi, deocamdată rămâne una singură :)

Carmen, mulțumim pentru critica echilibrată. Blasfemiile nu sunt \"numeroase\", versul de la începutul celei de-a doua strofe modifica percepția... :) Recitește acum... :)

Ioana, o atenționare cu umor, mulțumim, am zâmbit amândoi...

Îi adresez mulțumiri lui Cornel că a acceptat să dea răspunsurile necesare în lipsa mea, eu fiind prins. Cum spune el,

cu stimă, Victor Potra & Cornel Ghica

... lucru de care nu pot fi suspectat :)), cred că ar trebui evidențiat și acest anunț, asemenea celorlalte. În cazul în care nu se găsește nici o soluție editorială, apelez la încă doi membri cu nivel suficient pentru a \"steluța\" textul, astfel încât să intre la recomandate (soluție folosită și pentru lansarea \"Urban\".
E păcat ca informația să nu ajungă la cât mai mulți membri ai siteului.

Și desigur, baftă la lansare :)

Mulțumesc tuturor pentru sugestii. Am modificat poemul. Mai jos redau varianta veche, pentru referință. Apreciez orice observații în continuare...

\"intrarea în hibernare lovește
ascuțit
ascult prima brumă
paralizat. panica
coagulează toate gesturile așteptate
cleioase amintiri
pe aici?! memoria îngheață
bate un vânt de stepă alergată de fiori
cristalizați. încă te sper
fulguit, lent, câte o dorință
la o sută de șoapte
ne rărim

adorm de-acum
înainte să zâmbească
frigul\"

Dragă doamnă, fi artistă,
Nu ne-o tragem în revistă!
De mă vrei curând testat,
Vino-n țară pe-nserat!

Vasile, n-ai nici o vină
Că-i roșcata pațachină,
Pregătește-te anume,
Vrea să ți-o pună pe bune!

oau ...

ce plonjon!

câtă mizerie împrăștie aste jocuri cu mărgele-ale plăcerii

o da
nu-i de ratat

Ai identificat corect momentul de revoltă maximă a textului... Oricum, ce scriu eu acum sunt gândiri post-scriere... Descopăr aluturi de voi înțelesuri - și nu e o metaforă! Poate am căzut și peste o nouă formă de cunoastere de sine? (valabilă pentru mine, desigur, nu am pretenția că am reinventat roata)...
Mulțumesc, foarte aducător de repere comentariul tău...

... că cizelarea este de dorit. Este unul dintre rarele texte unde m-am simțit în mod natural permisiv la sugestii. Trăirea este intensă dar înghețată. Desigur, ar trebui să și transmit acest lucru în poem, nu doar să-l explic în comuri :))
Am refăcut poemul, însă încă e ceva în neregulă. Am pierdut din trăire pe considerente tehnice, ceea ce înseamnă (pentru mine) că nu e ok. De aceea mai adast... :))

În primul rând, DDD, sper că nu ai confundat textul cu unul al lui Andrei, pentru că în com apare \"Andrei\" :=)))
Dar, asumându-mi ceea ce spui, mulțumesc pentru perceperea sincerității care respiră în text. Dacă am reușit să transmit ce este clocotit în interior, e îndeajuns.
Mica sinucidere, pentru că viața care generează rândurile de față este în minorat. Deci o sinucidere ca o oricare alta, a unuia dintre \"small peoples\" :)
Cu aceeași prietenie, V.

Zilnic îmi folosesc intensiv creierul pentru activității cu totul în afara scopului pentru care a fost proiectat. Este prima sinucidere. Zilnic sunt în lume, în loc să fiu pentru ea. A doua sinucidere. Zilnic aștept să fiu fericit, în loc să fiu. A treia.
Zilnic mi-e dor de mine, Dana...

din perspectiva celui deconectat total de la emoția \"media\". textul e un tablou al unei stări de suflet continue. neconjunctural.

un text care m-a emoționat profund, \"în scurt\", fără nici un patetism, fără nici o exagerare, o felie de viață expusă atât de autentic, încât te-am urmat, incapabil să mă desprind, imagine cu imagine.
Remarcabil jocul cu ceva în plus, ceva în minus, sărutul mai fierbinte!!!
Acum mă desprind, cu greu, fug în propria-mi \"mină\", intru în \"șut\"... :)