Victor Potra

... să mai facem o cruce, să mai aprindem o lumânare, să mai uităm de povara de sânge care a pus-o Fiul, cu binecuvântarea Tatălui, pe inima noastră ticăloasă, gata să pietrifice, să anatemizeze, să bată în cuie.

Și dacă nu sunt în continuarea gândului tău, ce-mi pasă!
Mulțumesc pentru trăire, mi-am luat ce mi-a trebuit, dar să știi că era înăuntru.

Cu credință, V.

...zdrang, hârșt, aaaaa... Astăzi sunt felin. Bucuros de întâlnire, jaguar răutăcios. Îmi place să mă rânjesc cu cei care știu gustul de jugulară. Azi sunt fără rețineri, iau agonia la vânturat :))

Cu aceeași nerăbdare ca a ta, V.

Firică, îmi place să-ți citesc textele, pentru că sunt scurte.

Faptul că ai dori ca toți politicienii să mănânce de dulce prin intermediul unui sex oral, \"Doamne iartă-mă!\" ce pot să gândesc în post, e un lucru lăudabil pentru orice român cu nervu\' sculat.

Da\' de data asta ești sintetic până la ejaculare precoce, să mă ierți. Și nu e că nu-nțeleg. Pricep. Și? Lui Isus i se fâlfâie (vezi îngeri, aripioare etc.) Noi comitem ceva sau o lăbim în ironii post-Caragiale?

Cu îndârjire, V.

... e uscată ca o floare în ierbar, trăirea ta, Ela. Cu drag o spun. Nu că n-ai să te superi. Dar știi cum e: te-am văzut, mi-ai plăcut, acum suporți consecințele... :)
Nu am pretenția observațiilor tehnice. Dar după ce ai circumscris emoțional \"conflictul\", așteptam și ceva \"acțiune\". Aici renunțarea vine, insinuată, încă din primele versuri... prea devreme...
Da, ai reușit să transmiți fragilitatea, Ela... Dar pierderea e dramatică când \"de pierdutul\" e viu...
Încă ezitând dacă să fiu fanul tău, V. :)

Ca să știu de unde luăm lecțiile... :)

Leonard, mulțumesc pentru observațiile extrem de utile. Am să las 48 de ore între mine și această trăire, și am să revin.
Acum sunt într-un preaplin, dar mulțumesc din nou.
V.

poate de data asta
ai să ridici glasul
ai să știi ce cauți
de data asta n-ai să te lași ușor
între hârșâitul roților
o bloody marry sau o vodkă rusească
sunt doar placebourile care pornesc
înspre ceva nedefinit

învăți să arunci repede
te scuturi
de parcă ai ști că trebuie să fii
întodeauna curată
pentru un altfel de dragoste

Mai întâi am citit \"scurtătura\"
te așez / ca un baraj înălțat / fără milă / ucid / și-atunci mă rog / o veșnicie

am încercat să citesc și \"valurile\" separat, se leagă bine, am două sugestii
1. \"lacrimii tale\" ai putea s-o înlocuiești cu \"de/pentru lacrima ta\", sau, dacă nu vrei să începi versul cu o prepoziție, \"lacrima ta\" + verb (cred că merge un gerunziu)

2. \"s-aluneci brusc pe ironia sorții\" -> \"alunecă brusc pe ironia sorții\"

Cu drag, V.

Nu confund.
Mulțumesc pentru aprecieri și pentru semnalarea greșelii.
Împătimito! (nu doar într-ale gramaticii :)))
V.

\"dacă iese normal, îl omor cu mâna mea\". Ceea ce chiar fain. Și chiar se potrivește. În mai multe contexte decât am crede ... :)

... că mi-au venit lacrimi pe sub ochelari. Nu doar de emoția amintirilor, deși scrierea ta respiră gustul de atunci. Nu doar de tristețe, deși ai redat foarte bine o stare de speranță trădată la modul continuu, și înainte și după 1989. Nu doar de rezonanță patrio - filă/fobă/tardă.
Însă mai ales, și cu dedicație, de furie. Așa plâng eu uneori în pumni, de furie, de disperare, cu \"țara mea în buzunar\", apoi ies pe stradă rânjind violent și provocator la istorie. Evident, un patetism copios, se râde, drept pentru care îi zgârii pe creier cum pot. :)

Dana, scrierea ta este (și) o motivație, un impuls de reamorsare pentru cei care au materialul necesar combustiei. Deci știi exact pentru ce îți mulțumesc.

Din păcate, nu am timpul necesar, până la jumătatea lunii, să explorez împreună cu voi discuțiile savuroase de genul celei de aici.

Nu doresc să mă prefac că am răspunsuri, așa că spun cu sinceritate, piua!

Adriana, perspectivele și conotațiile sunt diverse, dum cum ai semnalat. Uneori eu îngroș tușa, pentru a surprinde într-o schită un singur aspect. Pe de altă parte acest text este la capitolul jurnal, personale, tocmai pentru că este din categoria gândurilor oarecum brute, nefinisate. Mă bucur că ai găsit aici ceva la care merită să revin. Îți mulțumesc de asemenea pentru deschiderile multiple pe care le-ai adăugat.

Andu, din care categorie de credincioși faci parte? Mai precis tu cum te păcălești singur? Cu sau fără intrat sub patrafir? Întreb pentru că ești la fel de dulce-amuzant precum o confesiune... :)
În rest, consideră, te rog, că doar îmi tresar mușchii în somn, să nu mă trezesc complet înțepenit la sfârșitul perioadei de nescris. Vizita ta - o plăcere, mă bucur că m-ai înghiontit să-mi mai treacă din sforăit :))

Dacă ar veni Isus, să vorbească sufletului oamenilor, din nou, crezi că ar mai trece cuvintele Sale de platoșa ritualurilor?

Chiar și dacă ar face minuni ca la circ, în direct la TV, la comandă (deși parcă nu prea agrea stilul, lecția fiind pierdută astfel) crezi că ar mai conta? Avem David Copperfield de foarte mult timp, plăgile sunt la-ndemâna conducătorilor planetei, crizele economice înmulțesc hamburgerii și cola până la dispariția vacilor.

Eu nu mai am nevoie de confirmări, eu lupt. Dar nu e o bătălie de câștigat individual. Trebuie să aibă o șansă să o ducă în condiții corecte și fiul meu, și copiii lui. Și chiar dacă alege să creadă, nu vreau să pună în locul iubirii de supremul bine, chiar personalizat, adorația tâmpă față de o mână de ciolane uscate, zdrăngănite ca la un spectacol de convertire a unor sălbatici de oameni îmbrăcați în costume fanteziste, care își bat joc de esențe într-o înșiruire scălâmbă de maimuțăreli pretins inspirate. Unde e divinitatea în toate aceste reguli ritualice centrate pe exterior, pe gestică, nu pe suflet, pe meditație?

Împăratul e gol, preoții vând vânt, iar eu tip cât mă ține gura exact asta. :)
Revin la un text mai vechi de-al meu, \"Educația prin Dogmă [...]\" și spun: citiți manualele școlare! Acolo se trasează o parte importantă din hipnoza de mai târziu.

Voi sunteți oameni inteligenți, educați, imuni la acest lucru. Considerați în mod nejustificat, zic eu, că această imunitate este naturală. Nici nu ați fost supuși în copilărie unei îndoctrinări sistematice. Alocați un zâmbet și un oftat situației, \"săraci cu duhul, ce să-i faci\", și treceți mai departe.

Discutați cu copiii. Veți vedea că își explică lumea și acumulează toată cunoașterea, de mici deja, într-un tipar cognitiv de tip ritualic, bazat pe recursul la autoritatea divină, întotdeauna mediat de biserică. Astfel, hoardele de roboței psiho-creștini care aleargă de la moaștele unui sfânt la altul, vor ajunge să fie un fenomen de masă (deja sunt) și vă veți întreba cu un oftat, \"când a început toată prostia asta, noi unde emigrăm?\"...

Văd că atunci când scriu în domeniul celor neîntâmplate, trasând doar direcții de alergare, îți place. Probabil că și eu o să-mi încalc promisiunea de a te trata ca pe un simplu fenomen al naturii, uneori ai un zdrăngănit plăcut de lanțuri și măsele :))

Ioana, beau. Lipăi cu limba. Română.

Anca, naținea fierbe de mândrie, mulțumim. Mă bucur că am căzut pente numerele tale preferate, o să mai încerc să scriu haiku-uri în 9, 11 sau 12 cuvinte. Mă concentrez pe 11.

O noapte la fel de senzuală ca a mea, vă doresc, doamnelor... :)
V.

altfel decât ieri
umplu tăcerea de zvâc
toiag noduros

Și desigur că da, la 1, 2 și lătrat.
Sinteza din com te dă de gol: ai renunțat la coerență din motive de lene de a fi contradictoriu cu sine permanent. Crezi că o să trec și eu prin lecția asta?
zVâc

... și te invită să cotrobăi, Andrei, e exact ce îmi doream. Urăsc lucrurile moarte, oricât de frumoase ar fi. Cei care găsesc ceva de luat din mine mă împrospătează, nu mă lasă să băltesc... :)
Mulțumesc...

... mulțumim pentru procesare și pentru timpul de calcul alocat, Căline. Și eu, și haiku-ul, și câinele.

Îmi place, înainte de orice, că, orice ai alege să faci, îți păstrezi intactă eleganța mov. Cu excepția rarelor ocazii când nu vrea să fie prințesă.

Cu drag, Victor.

Ioan Jorz deplin
în zare catren adânc
revin cocorii


Bine ai revenit :)
V.

...Nu știu să fi încercat cineva asta cu haiku, deși mă înșel cu siguranță, dar nu e un loc comun.

Problema este profunzimea, nu înălțimea. Haiku-ul de mai sus nu te înseninează, presupun că asta vrei să spui. Dezbate oroarea.

Nu e înalt, e adânc până la grotesc.
Asta era trăirea ce am dorit-o împărtășită.

Mulțumesc pentru gândul ce pune problema diferențelor.
V.