Veronica Văleanu

Marul discordiei vine de la Homer, holomer de la Noica.
dar am vrut sa sune aproape biblic, pt ca ar putea sa redevina un subiect sacralizat.
ma intreb daca arta de a cauta arta nu e decat un gest la fel de omnivor.
multumesc.

e ca atunci cand mergi in viteza cu masina si te uiti pe geam in lateral - chiar daca te focalizezi pe un punct din departare, celelalte, in miscare, intrepatrunse, sunt mai importante desi nu le poti privi in acelasi timp la fel.

si eu m-am gandit la punctul acela fix cu [corp la corp] dar l-am vrut inglobat in miscarea anterioara cat si in cea ulterioara, deci la mijloc
in rest, si eu am gandit exact ca tine
asa miscarea poate fi mereu oprita, data inapoi, intinsa etc
multumesc foarte mult, Paul

Anni-Lorei, multumesc ca te-ai intors aici
probabil o sa mai scriu articole, imi trebuie numai o stare foarte speciala
cat despre Jupiter, i know he will always remain around
VV

Alexandru, sa dam ho(lo)merului ce-i al ho(lo)merului
poate stii ca omerta deriva din greaca
multumesc pt traseu si semn
VV

un stil atat de fluid, anihiland granita dintre gand, mesaj, genul liric, adresarea directa, chiar tehnici de fotografiere - spre o stare de gratie dar una naturala nu indusa de altceva

imi place ca stii cum sa umbli cu spatiul, unde sa-l construiesti, daca sa-l umpli sau nu

inceputul imi place mai putin, desi am inteles ca trebuie sa fie neutru spre ambiguu anticipativ

uite la ce m-a dus cu gandul, de fapt textul de mai jos are multe puncte comune cu al tau (nu ai de unde sa il stii)

Fuel
--- by Naomi Shihab Nye (Chancellor of the Academy of American Poets in 2010).

Even at this late date, sometimes I have to look up
the word \"receive.\" I received his deep
and interested gaze.

A bean plant flourishes under the rain of sweet words.
Tell what you think—I\'m listening.

The story ruffled its twenty leaves.

*

Once my teacher set me on a high stool
for laughing. She thought the eyes
of my classmates would whittle me to size.
But they said otherwise.

We\'d laugh too if we knew how.

I pinned my gaze out the window
on a ripe line of sky.

That\'s where I was going.

pestrit strident inutil mult
o singura idee inecata in cuvinte ce din coada au sa sune

toate bune - parerea mea e ca ar merge taiate altfel versurile in functie de ritmul discursului - parca nu merge peste tot acelasi ritm aceeasi tonalitate

fortat si construit ca o gesticulare

Ecaterina, acolo nu se prea putea evita
decat prin pauza rostirii
nu inteleg cum e cu scrisul altfel dar nici sa bag mana in foc ca tu ai fi sigura in ce priveste asta

am pus si muzica, uitasem
multumesc de trecere.

fierul forjat e modelat si-n in prima parte.
dincolo am schimbat adineauri.
multumesc mult.

acest text isi fixeaza un target ambitios. o face cu un self-control atat de asumat incat undeva se simte ca e scris de mana unui autor masculin tocmai fiindca judeca precum un detectiv.
imi place cum e gandita stabilirea celor 2 planuri- locatia simbolistica a realului domestic si apoi cea ancorata in tipologii feminine, in planul fictional.
incepe in forta si tonul e bine dozat in suspansul construirii de note acute insa de finete, respiratie, incarcatura motivationala si a urmaritorului si a urmaritului (care simte ca este expus dupa parerea mea). insa tocmai spre sfarsit siguranta urmaritorului si faptul ca devine \"judgemental\" se rasfrange in detrimentul textului care sufoca prin prea multa expunere a perceptiei (cea anticipata, cea urmarita dar si cea scontata!)
e ca si cum s-ar fi ajuns aici oricum; e o demonstratie jubilanta. tonul devine greu, aproape profetic si pt personaj. (vezi partile exclamative, quod erat demonstrandum-ul, propozitiile incidente)

desi pe aceasta asiduitate a procesului scrierii eu mi-am alipit si o oarecare critica, autorul ramane de apreciat prin acuratetea scrierii si felul cum jongleaza fara incordare . nu are cum sa-i scape ceva.

o sa mai revin si pe viitor.
toate cele bune.

deosebit montajul si distributia. chiar iese din pagina. imi place si ca nu se pune accentul pe ton sau pe povestire. imi place ce senzatii se sustrag de dincolo de magicul creat.

2 sugestii - fara majuscule la inceputul versurilor, pt fluiditate
si ar trebui sa scoti
{În sală se spărgeau semințen
Fumul de țigară împreunat cu vapori de bere la halbă}
desi inteleg ce ai vrut sa construiesti - dupa strofa precedenta care era un ton de varf nu poti sa pui imediat un ton jos.

o stea.

desi nu e pe gustul meu genul asta de liric, nimic de criticat aici, e o insiruire frumoasa, calda amaruie.constructia e ingrijita. deranjeaza \"paserea\" e prea voit poetizata forma cuvantului, nu trebuia sa fie asta accentuarea, oricum era- greta/egreta.

text cu posibile resurse.
insa
inceputul e slab ca impact- de ce in fiecare duminica? ingerul inchide portile? parca ai fi incercat sa imblanzesti chiar forma redarii. si vad o nuanta de superioritate. Dzeul de aici pare a fi cel mai slab.ceva, o cauza, o consecinta abia insinuata ar fi mers.
asa, ramande doar un cadru.

sunt perfect de acord cu antevorbitoarea mea.

dar stiu ca nu te refereai la continut. e ok.

Ecaterina, multumesc mult. tin foarte mult la acest text. am incercat sa pliez si tonul meu si energia -de strategie, de limbaj, de cod -pe cea care am gasit-o in piesa lui Sartre.

Madalina, chestia cu intelectualizarea (desi poate e doar o eticheta in ce priveste eventualele efecte, nu predispuneri) e doar o chestiune de selectare. intelectualizarea ca si deintelectualizarea au cu siguranta o plaja de actiune unde sa fie la fel de acute fara marja de eroare.

poate i. serveste uneori drept scut de protectie in cazul in care deintelectualizarea s-ar arunca de-a dreptul. asta in cazul bun, cand vrei sa lupti cu insusi textul. in cazul rau poate da in afectare.

iar de-i. are si ea de multe ori punctele ei slabe. e posibil sa-si doreasca sa faca prea mult si sa reiasa prea putin (cand totul trebuie sa fie acut, si vrei sa percepi un grafic intern cu punctul cel mai de jos si pct cel mai de sus, sa nu prea mai iasa ce se dorea initial).
ai sa razi daca iti spun ca percepusem initial ideea textului (doar mental!) in forma unui eseu imprejurul si in mijlocul mitului de aici. dar diminua.(iar folosesc imperfectul pt altceva, inca n-am iesit din starea textului).

am schimbat ceva, suna prea implacabil:

[ADN-ul nevăzutelor putea să înghită totul
căderea în păcat nu avea nici cap nici coadă]

vs

[ADN-ul nevăzutelor nu putea înghiți chiar totul
căderea în păcat n-ar mai avut nici cap nici coadă]

si cred ca abia acum valideaza ideea de plecare. sa vedem.

Alexandru-si eu am considerat ca trecerea trebuie sa fie nu atat lina (adica presimtita) cat predispusa.

Otilia-limita e si nu e. a trebuit sa fie succint ca o provocare pt a se aluneca si dincolo de.

Ecaterina-dpdv lexical, problemele nu sunt chiar acolo. chestia cu sasaitul ma ajuta oarecum. golul din stomac poate fi o premisa buna, emotional si strategic. poate crea o contrapondere pt versul de sfarsit - nu as vrea sa schimb asta.

poate o sa mai vad.