Vavila Popovici

Florile albe ale copacilor sărută văzduhul, aripi de gând sărută nevăzutul. Păsări inoculate cu virusul dragostei, printre crengile copacilor se caută în arcuri și cercuri dansând, pe

Prin aerul planetei tu treci. O rază de soare blând te aduce. Te-ating cu mâini de vis, te doresc cu dragostea ochiului închis… Tu nu te miri, nu te bucuri, nu plângi. Dragostea nu te

Dă-mi un semn, o undă de duioșie din parte-ți aștept, prea multă neliniște în urmă-ai lăsat. Cândva, mă roteam precum soarele, luminându-te, luminând cuibul nostru și rugându-mă ca

Aceiași arbori, alte frunze, altă toamnă. Vântul tandru îmi mângâie obrajii, îmi răscolește șuvițele de păr. O frunză firavă îmi atinge fruntea și simt sărutul ei gingaș. Poate e semnul de

Mai vreau o iarnă ca aceea de demult, albă, liniștită, iertătoare, în care fulgii mi-au adus numai iubire și căutare. Afară ningea bezmetic și noi prin odăi ne iubeam… Ochii tăi, mai negri ca

Să ningă, iubite, să ningă în seara de - Ajun de Crăciun, o clipă nebună te-aducă la mine la ușă să suni. Credea-voi că sunt colindători și ușa larg voi deschide-o și tu îmi vei cânta un

Am fost întrebată de ce am scris pe internet: \"Cu înțelegere, bunătate și voință putem ierta. De uitat însă, nu putem uita, ar trebui să ștergem datele din memoria noastră. Ori, așa ceva nu

Așa este, iubitul meu, așa cum scrii: În jur totu-i mai simplu ca-n sufletul meu. Și totuși lumile paralele-n care trăim se pot intersecta… Te vei întoarce la mine, îmi vei locui din nou

Nereidelor, fecioarelor, frumoaselor, de câte ori v-ați plimbat pașii goi în nisipul mătăsos al țărmului Mării Negre? Frumoasă Salacie, te-ai nuntit aici schimbându-ți soarta și lăsând pe acest

Tâmpla îngreunată de-a zilei osteneală gânduri trudește, rodește ne-ncetat. Pe sânii plini ai poeziei, odihnește obrazu-nfierbântat. Mi-e dor de clipele în care eram sclava iubirii tale și-a

Unde ne sunt: integritatea, puritatea, corectitudinea, loialitatea, onoarea, adevărul, răbdarea? Se poartă vinovăția, murdăria, necinstea, șmecheria, neîncrederea, minciuna, violența. Când

Trec anii Îi aud cum trec prin liniștea ce mă-nconjoară. Privesc la ultimul gând, la ultimul zbucium... Prin liniștea eternă, stelele par un stol de păsări triste.

Pasărea universului trece bătând din aripile ei întinse, fluierând, venirea toamnei atenționând. Copacii dorind odihna, cămările, cuinile închid. Natura toată își ridează fața. Smerite,

Când puritatea unor clipe ne domină, vibrațiile intens nuanțate ale sufletului îmbogățesc registrul amintirii… Dragul meu tată – primul om care m-a învățat tăcerea! Mă lua la pescuit, îmi

Mă-mbrac în aerul cald al fiecărei zile, trag speranţa din cuier și-o iau cu mine la plimbare. Nepereche înseamnă singur, nu? Mărturisesc că uneori mi-e dor de absenţa lumii; indiscreţia sa

Pășesc rar și apăsat pe cărări cunoscute, necunoscute. Număr, din când în când, clipele care se scurg ca un preludiu, număr cărările. Ascult vaietul fiecărei frunze în cădere și mă dor viețile