Poezie
Sufletul toamnei
1 min lectură·
Mediu
Pasărea universului trece
bătând din aripile ei întinse,
fluierând, venirea toamnei atenționând.
Copacii dorind odihna,
cămările, cuinile închid.
Natura toată își ridează fața.
Smerite, crengile în rugăciune se-apleacă,
Binecuvântarea vântului primind.
Frunza-și schimbă culoarea,
se - aruncă din copaci parașutând,
cade pe pământ strigând: „Nimic nu mai sunt!”
Vântul o-aleargă, eu o strig:
„Frunză nebună unde vrei s-ajungi?”
Și frunza se rotește, grațios se rostogolește
într-un dans al asfințitului,
pregătind întâlnirea cu zeul Pământului.
Și cum să nu iubești sufletul toamnei?
002.856
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vavila Popovici
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 81
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Vavila Popovici. “Sufletul toamnei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vavila-popovici/poezie/14057761/sufletul-toamneiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.